Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a vorbit duminică, la Catedrala Patriarhală, despre drama izgonirii lui Adam din Rai și a subliniat faptul că Postul Mare constituie adevărata școală a pocăinței, care redescoperă calea întoarcerii către Dumnezeu.

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a explicat că, deși Adam a fost creat rege al întregii făpturi și pus de Dumnezeu ca stăpân peste creație, el nu s-a mulțumit și a ales neascultarea.

„Adam a fost îndepărtat pentru faptul că nu a făcut ascultare față de Dumnezeu, care i-a oferit totul. El era, după cum ne spun scrierile Părinților Bisericii, regele creației”.

„Așa ne-am înjugat noi la moarte”, a continuat Preasfinția Sa, „pentru că istoria lui Adam este și istoria fiecăruia dintre noi”.

„Am urmat și noi același drum al păcatului, izgoniți din Rai și căutând mereu, dincolo de limitele umanului, dincolo de toate scăderile pe care le poate întâlni un om în viața sa, drumul reîntoarcerii, drumul care ne duce către Dumnezeu”.

O școală a pocăinței

Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a descris Postul Mare ca o „școală a pocăinței”, în care fiecare credincios este chemat să urmeze drumul dezrobirii de patimi.

Pentru a se face mai bine înțeles de către tineri, ierarhul a explicat că postul constituie un curs „care ne pregătește pentru o anumită temă, pentru o anumită preocupare”.

„Iar cel mai mare profesor, pentru perioada Sfântului și Marelui Post, este Mântuitorul Însuși. Cuvintele Lui sunt cuvintele acestui timp: al întoarcerii și al regăsirii”.

În acest sens, ierarhul a subliniat că Evanghelia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai ne oferă lecții fundamentale despre post, despre iertare și despre comoara pe care trebuie să o căutăm.

Iertarea – cel mai greu lucru de împlinit

La începutul Postului Mare, Preasfinția Sa a evidențiat importanța iertării, subliniind că aceasta este una dintre cele mai mari provocări duhovnicești.

„Nu iertarea din vârful buzelor”, a continuat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, „ci iertarea din inimă”.

„Iertarea oamenilor care adesea – aș spune chiar că aproape niciodată – nu s-a ridicat la înălțimea iertării Mântuitorului. El i-a iertat pe cei care L-au răstignit. Pe când era răstignit, Mântuitorul S-a rugat Părintelui Său să-i ierte pe cei care L-au răstignit”.

„Noi, dimpotrivă, suntem judecători. Facem afirmații vis-a-vis de oricine, fie că este mai mic sau mai mare decât noi, mai bun sau mai puțin bun, după propria noastră părere. Pentru fiecare găsim cuvinte de judecată. Dar pentru noi nu găsim niciodată. Noi suntem buni. Ceilalți, întotdeauna, au multe defecte”.

„Aceasta este atitudinea omului căzut, a omului izgonit din Rai. Un om bun este altfel, pentru că privește spre Mântuitorul Iisus Hristos. Și chiar dacă nu reușim astăzi, mâine, iertarea este un exercițiu pe care va trebui să-l avem în vedere întreaga noastră viață”.

Timpul apropierii de Adam cel Nou

În încheiere, PS Timotei Prahoveanul a arătat că Postul Mare este o călătorie spre Hristos, Adam cel Nou, Cel care a restaurat chipul omului căzut prin neascultare.

„Postul cel Mare este un timp al apropierii de Adam cel Nou, de Cel care a restaurat chipul lui Adam, cel care a căzut în neascultare. Adam cel Nou – așa a fost numit de Părinții Bisericii – este Cel care S-a adus pe Sine jertfă de răscumpărare”.

„Să ne ajute Dumnezeu ca, în acest răstimp al Sfântului și Marelui Post, să urcăm câte puțin, măcar câte puțin, să nu cădem în prăpastia deznădejdii și a îndepărtării totale de Dumnezeu. Să căutăm și noi acest drum al regăsirii, al întoarcerii la Părintele Ceresc, care ne așteaptă mereu, cum l-a așteptat pe Fiul cel Risipitor de demult”, a adăugat la final ierarhul.

Foto credit: Basilica.ro