Părintele Daniel Benga a vorbit duminică, la Centrul Bisericesc din München, despre „îndemnul la smerenie, o lumină pe care Dumnezeu ne-o dă la început de an”: când ne micșorăm, pentru ca celălalt să crească, întreaga noastră viață se poate schimba, a spus părintele profesor.
Troparul Nașterii Domnului menționează „lumina cunoștinței”, care „este o lumină a minții noastre, o cunoaștere, o nouă înțelegere”, care „este așezarea noastră în poruncile lui Dumnezeu”, a spus Părintele Daniel Benga. „Și această așezare ne aduce lumină. Poetul Ioan Alexandru avea o vorbă foarte frumoasă: «Nu noi păzim poruncile, ci poruncile ne păzesc pe noi»”.
„În momentul în care ne așezăm în poruncile lui Dumnezeu, de fiecare dată, noi trăim și mergem pe drum de lumină. Poruncile lui Hristos sunt lumina lui Hristos.”
Clericul a afirmat în cuvântul său de învățătură că s-a întrebat de ce au pus Părinții Bisericii această chemare a Mântuitorului, care începe cu mărturisirea că El a adus lumină în lume și continuă cu îndemnul: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor”.
Acest îndemn „înseamnă Schimbați-vă viața și intrați în Împărăția Luminii. Și această lumină, dragii mei, e numai alături de Dumnezeu”, a spus părintele profesor.
El a menționat îndemnul unui monah athonit, Arhim. Vasilios, care spune că, la Liturghie, când preotul spune: „ale Tale dintru ale Tale, Ție-ți aducem de toate și pentru toate”, noi „toți trebuie să murim”.
„Cum putem muri? Ne dăruim totul lui Dumnezeu: viața, părinții, copiii, grijile, fricile, neputințele, păcatele. Toate i le dăm Lui și spunem: Doamne, sunt ale mele și le aduc către Tine. Mă dăruiesc și pe mine însumi, fără Tine nu pot să fac nimic”, a explicat Părintele Daniel Benga.
„Și, spune acest arhimandrit din Muntele Athos, dacă înțelegem în acea clipă să murim, în clipa următoare vom învia. Dar nu vom învia la fel cum am venit la biserică, vom învia dăruiți lui Dumnezeu. Și acest lucru trebuie să-l facem, pentru că, să știți, aceasta este pocăința.”
Pocăința o definesc Părinții Bisericii de la cuvântul grec metanoia, ca schimbare a minții, a continuat părintele.
„Schimbarea minții înseamnă că toate vor rămâne tot la fel”, a adăugat el. „Ce se va schimba va fi modul în care eu văd, modul în care aud, modul în care gândesc.”
„În momentul în care văd că totul, încet-încet, se transformă într-o binecuvântare, atunci nu mai poate fi decât lumină în viața mea. Și aici e foarte important să înțelegem, așa cum am spus și mai devreme, plecând de la această spusă, «ale Tale dintru ale Tale», însemnă că totul este dar”, a mai spus Părintele Daniel Benga. „Și încercările noastre sunt tot daruri.”
În fiecare încercare se ascunde un dar și acest dar este pocăința, este metanoia, schimbarea minții, a mai explicat el. „Prin schimbarea minții, lucrurile nu sunt altfel, dar începem noi să le vedem altfel.”
„Viața cu Dumnezeu nu este o viață comodă, ci este o viață cu rost, acest cuvânt foarte frumos al limbii române, pe care nicio limbă nu-l poate traduce. Rostul pe care-l dă credința în viața noastră nu-l poate da nimic. De aceea trebuie să înțelegem că, atunci când Dumnezeu ne cheamă să-L slujim și să fim împreună cu El, nu ne garantează nicio comoditate”, a avertizat părintele.
„Adevărata viață cu Dumnezeu este o încredințare Lui, prin care îl lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească din orice clipă, cu orice prilej și în orice încercare.”
În acest context, preotul a relatat afirmațiile unui fiu duhovnicesc care trece printr-o boală grea: „Părinte, Îi mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru boala aceasta. În timp ce mi-a dat boala, mi-a dat și atât de mult har! Și harul e mai mare decât suferința pe care mi-a dat-o boala”.
„Nu vom găsi nicăieri lumină, decât numai când încredințăm viața lui Dumnezeu, poruncilor Lui, unui duhovnic, Scripturii și Bisericii”, a subliniat Părintele Daniel Benga.
Putem împlini aceasta plecând de la cuvintele Sf. Ioan Botezătorul: „Eu trebuie să mă micșorez, pentru ca El să crească”.
„El, omul, Ioan Botezătorul, se face mic, pentru ca, înlăuntrul lui, să poată să ia chip, să ia loc Hristos. Și să știți că la fel e cu fiecare dintre noi: cu cât suntem mai mândri, cu cât ne umplem de noi, cu cât ne credem mai grozavi, cu atât Dumnezeu nu are loc în noi”, a spus Părintele Daniel Benga.
„Acest îndemn la smerenie la început de an bisericesc este o lumină pe care Dumnezeu ne-o dă și vă rog frumos să o trăiți, să o trăim toți, și eu în primul rând, și în raport cu toți cei dragi ai noștri”, a adăugat el.
„Nu le știm noi pe toate. Nu trebuie să le coordonăm noi pe toate, nu trebuie să le facem noi pe toate. Trebuie să-i încredințăm lui Dumnezeu în rugăciune. Vedeți, numai dintr-un lucru: eu mă micșorez, pentru ca celălalt să crească, deodată, întreaga noastră viață se poate schimba.”
„Plecând de la calea poruncilor și a luminii, vă îndemn pe fiecare, deși e foarte greu, ca, fiind într-o situație dată, care pare povară și întuneric și suferință, s-o transformați în lumină. Știți când putem asta? Numai când e Hristos în noi. Noi [singuri] nu putem”, a încheiat Părintele Daniel Benga.
Părintele Daniel Benga este Profesor de Liturgică, Patrologie și Istoria Bisericii Vechi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universității Ludwig-Maximilian din München și doctor în teologie al Universității Friedrich Alexander din Erlangen-Nürnberg.
Este autorul mai multor cărți de teologie și istoria Bisericii publicate în Germania și în România, la Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.
Vezi și:
Foto credit: Youtube (Captură ecran)
