În perioada 18-22 octombrie, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a Sanctității Sale, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, un grup de clerici și credincioși de la Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, dar și din România, în frunte cu Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, a efectuat un pelerinaj la Sfântul Munte Athos, informează Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria.
După un prim popas la capitala Sfântului Munte, Karies, unde grupul pelerinilor români s-a închinat în biserica Protaton și în schitul „Sfântului Apostol Andrei”, au mai fost vizitate în zilele următoare atât mânăstiri mari, precum Vatoped, Cutlumuș, Iviron, Filoteu, Caracalu, Simonos Petra și Sfântul Pavel, cât și așezămintele românești din Muntele Athos, și anume schiturile Lacu și Prodromu, unde bucuria pelerinilor a fost sporită de faptul că monahii întâlniți acolo au fost români, trăitori în așezăminte restaurate și frumos îngrijite, iar limba liturgică de la sfintele slujbe a fost cea română, înțeleasă și vorbită de către toți.
Programul pelerinajului a cuprins participarea la sfintele slujbe de noapte și închinarea la sfintele moaște, la icoanele făcătoare de minuni și odoarele prețioase, aflate în număr mare în mânăstirile atonite (cum au fost, de pildă, darurile magilor care se găsesc la Mânăstirea Sfântul Pavel, părticele din lemnul Sfintei Cruci, sau moaștele unor Sfinți, precum sunt Sfinții Apostoli Petru și Pavel, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Trei Ierarhi, alți cuvioși, cuvioase, mucenici și mucenițe ale Bisericii noastre), vizitarea bisericilor și paracliselor de la mânăstiri, adevărate opere de artă bisericească bizantină, întâlnirea cu părinți stareți sau alți părinți atoniți, între care s-au numărat mai mulți monahi români, dar și drumeții făcute cu pasul de la o mânăstire la alta, pe cărările Athosului, sub razele binecuvântate ale soarelui de octombrie. Un moment deosebit al acestui pelerinaj l-a constituit Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită în biserica Schitului Românesc Prodromu, în care rugăciunile preoților români din Ungaria s-au înălțat către Dumnezeu în aceeași limbă românească, ca și cea a monahilor români din Prodromu, la mii de kilometri de România și de țara în care ei trăiesc.
