Patriarhul Daniel a spus duminică, la Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Reședința Patriarhală, că textul evanghelic al zilei este unul pregătitor pentru sărbătoarea Înălțării Domnului și pentru Pogorârea Duhului Sfânt.

Trei aspecte ale unei duminici pregătitoare

Preafericirea Sa a pus accent pe trei aspecte ce reies din întâlnirea Mântuitorului cu femeia samarineancă:

„În primul rând, Iisus Hristos este Izvorul Harului, numit în Evanghelie apa cea vie, care vindecă pe om de păcat și îi dăruiește sfințenie; sfințește viața sa, spre a dobândi mântuirea, adică viața veșnică”.

„În al doilea rând, Iisus a prezis că va veni timpul când locul de închinare lui Dumnezeu nu va mai fi templul din Ierusalim, ci orice biserică în care credincioșii se închină Tatălui în Duh și adevăr, adică în Duhul Sfânt și în adevărul dreptei credințe în Hristos.

„A treia învățătură ne arată că prin lucrarea arului dăruit ei de Hristos, femeia samarineancă păcătoasă se convertește și aduce o cetate întreagă la Hristos”.

Legătura dintre Înviere, Înălțare, și Pogorârea Duhului Sfânt

Părintele Patriarh a explicat apoi de ce textul evanghelic este unul care ne pregătește de praznicele care urmează.

„Evanghelia Duminicii femeii samarinence, a cincea după Sfintele Paști, se citește tocmai acum pentru a arăta legătura tainică dintre învierea lui Hristos, taina înălțării Sale la cer și pogorârea Duhului Sfânt, care este apa cea vie, care încă nu se dăduse, deoarece Iisus încă nu s-a preaslăvit. Adică după proslăvirea Sa la cer, după înălțarea Sa la cer, se dăruiește apa cea vie oamenilor, prin pogorârea Sfântului Duh”.

„Deci, această Duminică prevestește atât taina înălțării Domnului, cât și taina pogorârii Duhului Sfânt”.

Patriarhul Daniel a subliniat că Iisus nu este doar un tămăduitor sau un vindecător de boli, așa cum s-a văzut duminica trecută, a vindecării slăbănogului, ci „Iisus Hristos este dătător de apă vie, adică El este izvorul Harului și al adevărului”.

Atitudinea lui Iisus de a vorbi cu femeia samarineancă, dată fiind ostilitatea dintre iudei și samarineni, avea un scop pedagogic și misionar, a explicat Patriarhul României.

„El nu-i evită, nu-i ocolește pe samarineni, ci intră în dialog, mai întâi cu o femeie din Samaria, care a venit să ia apă”.

Harul dăruiește iubire statornică

Când i-a spus femeii despre trecutul ei, aceasta și-a dat seama că Iisus este proroc.

Și atunci, „Iisus trece de la discuția despre apa pământească, luată din izvorul de pământ, la apa cea vie, care este cerească, și anume Harul lui Dumnezeu” și zice: Cine va bea din această apă nu va înseta niciodată.

„Apa cea vie sau Harul Duhului Sfânt îi dăruiește omului o iubire statornică, o iubire pentru mântuire, o iubire îndreptată spre viață veșnică”, a spus Părintele Patriarh.

„Iubirea cunoscută de femeia samarineancă era una trecătoare, efemeră și înșelătoare. Apa cea vie sau Harul, dăruiește omului iertarea păcatelor și arvuna vieții veșnice în iubirea sfântă și sfințitoare”.

„Mântuitorul Iisus Hristos a fost un mare pedagog. N-a ținut cont de faptul că femeia este de alte credință, de alt neam și cu o viață afectivă dezordonată. Și a transformat-o. A făcut din ea un misionar”.

În acest sens, Preafericirea Sa a amintit spusele Sfântului Ioan Gură de Aur: Ucenicii au adus la Hristos câte unul sau doi oameni. Această femeie a adus la Hristos o cetate întreagă.

„Și aceasta pentru că a fost convertită de Harul Domnului Iisus Hristos și de această făgăduință că va primi apa cea vie curgătoare spre viața veșnică. Adică iubirea cea neprefăcută, neschimbătoare și netrecătoare”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Admirăm, așadar, credința femeii samarinence și dorim să devenim fiecare vestitor a iubirii Lui Hristos pentru mântuirea tuturor oamenilor spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire”, a concluzionat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.