„Sfântul Proroc Ilie nu a scris nicio carte și totuși el este numit ‹temeiul prorocilor›, adică un proroc de bază, demn de iubit și admirat. El a rămas prin faptele și minunile sale un arătător care a prefigurat lucrări viitoare ale Domnului nostru Iisus Hristos”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în predica rostită de Sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul.
Patriarhul României a oficiat joi Sfânta Liturghie la Catedrala patriarhală unde împreună cu un sobor de arhierei l-a hirotonit pe Arhimandritul Paisie Teodorescu în demnitatea de Episcop vicar patriarhal.
În predica rostită la Sfânta Liturghie, Părintele Patriarh a enumerat faptele și minunile Sfântului Ilie care au prefigurat lucrările viitoare ale Mântuitorului Iisus Hristos.
Om al postului, al rugăciunii și al înfrânării
Patriarhul României a explicat că „acest Sfânt al Vechiului Testament are zi de pomenire însemnată având culoare roșie în calendar, fiind unul dintre sfinții cei mai populari din Vechiul Testament. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a trăit în secolul al nouălea înainte de Hristos în timpul Regelui Ahab și a soției sale, Izabela”.
Preafericirea Sa a evidențiat virtuțile de care a dat dovadă Sfântul Ilie: „În primul rând, este un om al postului, al rugăciunii și al înfrânării, trăind în feciorie toată viața. În al doilea rând, a fost un apărător al credinței adevărate în timpul rătăcirilor idolești când poporul evreu a început să se închine la dumnezei străini”.
Activitatea Sfântului Proroc Ilie a fost determinată de căderea în idolatrie a poporului evreu, la îndemnul regelui lor.
Sfântul a fost trimis de Dumnezeu să îl mustre pe rege și să îl anunțe că pentru „rătăcirea lui va primi pedeapsă de la Dumnezeu încât nu va ploua trei ani și șase luni”.
În timpul secetei, Sfântul Ilie a trăit în Sidon, pe valea râului Chedron, timp în care „el era hrănit cu pâine și carne de către corbi trimiși de Dumnezeu”. Când pârâul din care bea apă Sfântul Ilie a secat, el a plecat, fiind trimis de Dumnezeu în casa unei văduve din Sarepta Sidonului, care avea un fiu.
Cât timp a stat Sfântul Ilie în casa văduvei, atât uleiul, cât și făina nu s-au terminat, deși era foamete mare. Când fiul văduvei a murit, Sfântul Ilie l-a înviat, dăruindu-l mamei sale.
La finalul celor trei ani și șase luni, Dumnezeu cel adevărat a fost deosebit de idolii la care se închina poporul ales prin jertfa Sfântului Ilie. Pe muntele Carmel, preoții idolilor „s-au rugat până seara să coboare foc din cer care să mistuie jertfa, dar nu s-a pogorât”.
„Când s-a rugat Ilie Dumnezeului adevărat, focul a venit asupra jertfei și a ars carnea, lemnele și chiar și pietrele din care a fost zidit altarul de jertfă. Atunci tot poporul a văzut că adevăratul dumnezeu este Dumnezeul lui Ilie”, a spus Patriarhul României.
Prefigurator al lucrării Mântuitorului Iisus Hristos
Preafericitul Părinte Patriarh a explicat că „în tradiția iconografică bizantină corbul care îi aduce hrană poartă în plisc sau în cioc, o prescură, ceea ce semnifică faptul că el prefigura Taina Sfintei Euharistii pe care Mântuitorul o va institui pentru a fi hrană celor care păstrează dreapta credință și Îl mărturisesc pe El în vremuri dificile în lume”.
Înainte de a fi ridicat la cer, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul trece prin râul Iordan ceea ce „prefigurează Taina Botezului lui Hristos în Iordan, prin care noi trecem de la viața pământească la viața cerească”.
„Faptul că el a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de mai mulți cai prefigurează Înălțarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos. Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului era o prefigurare a fiului văduvei din Nain pe care a săvârșit-o Mântuitorul Iisus Hristos”.
O altă minune care a prefigurat activitatea Mântuitorului Iisus Hristos este pogorârea focului peste jertfă. Această minune „prefigura Pogorârea Duhului Sfânt peste ucenici la Cincizecime, dar și Pogorârea Duhului Sfânt peste darurile euharistice, peste pâine și vin care devin apoi Trupul și Sângele lui Hristos”.
„Acesta nu face prorocii scrise, ci prin faptele pe care le săvârșește prefigurează lucrări viitoare ale Mântuitorului Iisus Hristos”.
Sfântul Ilie în tradiția poporului român
„Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este cinstit în popor ca aducător de ploaie în vreme de secetă și mustrător al celor care se îndepărtează de la dreapta credință. El ne arată că atunci când oamenii de îndepărtează de Dumnezeu Creatorul, creația sau natura înconjurătoare poate deveni ostilă oamenilor. Când oamenii împlinesc voia lui Dumnezeu, atunci El trimite îndurările și milostivirile Sale, oamenilor”.
În tradiția românească, Sfântul Ilie este considerat ca fiind „ajutătorul celor orfani, văduvelor și celor săraci care se află în situații grele”.
La finalul predicii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a urat tuturor celor care poartă numele Sfântului Ilie, „ani mulți cu sănătate și ajutor de la Dumnezeu”.
Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene
