Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a explicat miercuri, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, că praznicul Schimbării la Față a Domnului reprezintă „icoana luminoasă a fiecărei biserici”.
Patriarhul Daniel a spus că „potrivit cântărilor acestei sărbători, Biserica a rânduit ca slava lui Hristos de la Schimbarea Sa la Față trebuie să fie înțeleasă și ca slavă, nu numai a Învierii și Înălțării lui Hristos la cer, ci și ca slavă acelei de a doua venire a Domnului Iisus Hristos la sfârșitul lumii. De aceea, sărbătoarea este fixată în ultima lună a anului bisericesc”.
Mai departe, Preafericirea Sa a subliniat semnificația zilei, afirmând că „în ziua a șasea a fost creat omul, apoi, la nouă zile după aceea este sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, care ne arată mutarea ei din lumea aceasta, trecând prin moarte, fără să rămână în moarte, ci a fost luată la cer de către Fiul ei”.
Prin Schimbarea la Față a Domnului, vedem că „firea omenească pe care a luat-o Hristos prin întrupare de la Duhul Sfânt și din Fecioară Maria, a fost adusă la starea de îndumnezeire, de unire completă a firi omenești cu firea cea dumnezeiască”, a explicat Părintele Patriarh.
Hristos a arătat Biserica Sa pe Muntele Tabor
Pe muntele Tabor, Domnul Hristos a arătat Biserica Sa, în chip minunat.
„Pe muntele Tabor Domnul Iisus Hristos unește în slava Împărăției Sale pe Moise, care reprezenta Legea, și pe Ilie, care reprezenta profeții, iar amândoi reprezentau drepții Vechiului Testament. Pentru că Iisus a luat cu Sine pe cei trei ucenici, Petru, Iacob și Ioan, Hristos ne arată aici chipul Bisericii sale, care este adunarea în slava și bucuria Preasfintei Treimi a prorocilor și a apostolilor, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel”, a spus Patriarhul României.
„Așadar, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos arată că legea și prorocirile s-au împlinit în Iisus Hristos. Pentru că legea era călăuză sau pedagogă pentru Hristos, iar Prorocirile din Vechiul Testament erau pregătite pentru venirea lui Hristos”, spune Părintele Patriarh Daniel.
Lumina de pe Tabor este dăruită celor care se roagă mult, astfel că, așa cum spuneau Părinții din pustia Egiptului, „scopul vieții creștine este curățirea inimii și vederea Harului Dumnezeiesc”.
Rugăciunea inimii dă rod luminos
De-aceea, a explicat Preafericirea Sa, s-au dezvoltat comunitățile de monahi isihaști, adică ai rugăciunii neîncetate sau ai rugăciunii inimii.
Pe meleaguri românești, o persoană „deosebită dintre acești mari rugători” a fost Sfânta Teofana Basarab, din familia voievodală a Țării Românești.
Ulterior, această mișcare „a reînviat și s-a întărit în secolul 18 în Moldova, unde în jurul Sfântului Paisie de la Neamț, care a trăit între 1722-1794, au venit câteva sute de călugări din mai multe țări”, după cum a menționat Patriarhul Daniel.
În încheiere, Părintele Patriarh a arătat că „sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului este icoana luminoasă a fiecărei biserici, fie biserică de mănăstire, fie biserică de mir sau de parohie”.
Amintind de tradiția binecuvântării primelor roade ale viei, Patriarhul României a arătat că „așa cum strugurele acru devine strugure dulce, fiindcă e încălzit și copt, maturizat de lumina soarelui, tot așa și omul, care prin rugăciune dobândește din ce în ce mai mult lumina harului lui Dumnezeu și se schimbă în bine, se îmbunătățește, devine milostiv, smerit și iubitor de aproapele”.
Foto credit: Ziarul Lumina
