În mesajul pastoral transmis cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului, Episcopul Macarie al Europei de Nord atrage atenţia că Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut pentru fiecare dintre noi. Pentru noi, toți, S-a născut Hristos! Nici noi nu ne naștem pentru noi. Ne naștem pentru celălalt. Ne naștem unii altora, încă de la început, când ne naștem unui tată și unei mame, a spus ierarhul.
Pastorala de Crăciun 2017 este intitulată Nașterea Domnului – Taină a jertfei.
Făcând referire la evenimentul petrecut acum mai bine de 2000 ani, Părintele Episcop subliniază că Hristos Se naște ca un marginal pentru că nu încăpea în rândul lumii, aici fiind o taină, deoarece doar în această iesle sărăcăcioasă pot ajunge la El, pentru a I se închina, oameni din toate straturile societății.
Acea iesle smerită desființează distanțele sociale, granițele nevăzute dintre oameni, ierarhiile prestabilite și nu foarte drepte, pentru a instaura noi raporturi, de dragoste și de frățietate între oameni, noi ierarhii evanghelice, în care cel de pe urmă este cel dintâi și în care cel care stăpânește este slujitorul tuturor, spune Preasfinţia Sa.
În continuare, PS Macarie prezintă suferinţele la care au fost supuşi apărătorii Ortodoxiei în vremea comunistă, pomeniţi în Anul Comemorativ 2017 în Patriarhia Română. Episcopul accentuează că în acest întuneric al torturii, Iisus Hristos S-a născut în temniţe, în lagăre, în deportare şi exil. Acest lucru se poate observa în suferința transfigurată a martirilor și mărturisitorilor, în versurile scrise cu sânge ale poeților închisorilor, în viețile înscrise în inimile noastre ale sfinților din închisori.
Una din victimele acelor vremuri a fost Părintele Arhimandrit Gherasim Iscu, nevoitor al Mănăstirii Tismana, se afla pe moarte, după ce fusese chinuit și torturat la Canal pentru că spovedea și încuraja duhovnicește frații de suferință. Deşi se afla spre finalul vieţii, pe măsură ce se apropia de moarte, era mai viu, explică Părintele Episcop, care detaliază în continuare că Arhim. Gherasim Iscu şi-a iertat torţionarul.
Cu puţin timp înainte de trecerea din această viaţă, a fost adus la Târgu Ocna un deținut de drept comun, care avusese rol de supraveghetor la Canal și îl chinuise sălbatic pe Părintele Gherasim. Auzind aceasta, deși nici nu putea să se miște, părintele a cerut unor deținuți mai în putere să-l ducă la patul torționarului său. Cu cea mai mare dragoste, părintele l-a îmbrățișat, l-a sărutat, i-a șters lacrimile de căință și de rușine ale celui care-l chinuise, l-a spovedit și i-a dăruit iertarea. În acea noapte de Crăciun, au murit împreună, victimă și torționar.
Spre finalul pastoralei, PS Macarie le transmite românilor din comunităţile aflate în diaspora că, deşi se află într-o societate ostilă credinţei, trebuie să îşi amintească de Întâiul dintre marginali și Întâiul dintre pribegi, de Hristos, Cel născut în iesle și refugiat în Egipt de furia lui Irod şi le-a recomandat să nu îşi abanodoneze ţara.
Să nu ne abandonăm nici noi țara! Să nu ne abandonăm neamul! Să ne aducem aminte că nu noi ne-am născut pe noi și nici nu ne-am născut doar pentru noi, ci că aparținem unei familii, aparținem unei comunități, că avem înaintași și că vom avea urmași, că ne înscriem într-o continuitate de jertfe, de lupte și de nevoințe.
În ultima perioadă, deşi neamul românesc este criticat, Episcopul atenţionează că trebuie să ne luăm crucea neamului nostru și să o purtăm cu demnitate, neluând seama la ocările aruncate asupra înaintașilor și neamului nostru, «cu ochii ațintiți asupra lui Iisus» (Evrei 12, 2).
Textul pastoral poate fi lecturat integral aici.
Foto Credit: Basilica.ro
