Ortodoxia posedă valorile de care societatea are nevoie

Astăzi constatăm o disonanţă socială între ceea ce ne oferă mass-media şi, mai nou, sistemul educaţional cu accente voit seculare, pe de o parte, şi sistemul valoric individual sau comunitar, pe de altă parte. Ele intră în contradicţie unul cu celălalt. Singura ta identitate devine cea dată de context când te raportezi la valorile seculare, imediate, şi nu le mai ai în vedere pe cele eterne, fundamentale. Despre educaţia seculară şi cea care include componenta religioasă, care reprezintă în construirea personalităţii un pilon important de stabilitate, ne-a vorbit profesorul de psihologie Florin Micu.

Domnule profesor, care sunt efectele unor exigenţe educaţionale exagerate?

Dezorientarea, în primul rând. Când eşti dezorientat profesional, eşti dezorientat şi familial. Eşti dezorientat şi existenţial. Ca să nu mai vorbim sufleteşte. Ai nevoie de o asistenţă şi nu ştii de unde să o iei, de un tip de consiliere, de intervenţie, de terapie. În acelaşi timp, societăţile la care noi ne raportăm ca modele de bună practică au înţeles că nu este suficient doar ca absolventul să fie bine pregătit, ci să aibă o satisfacţie interioară a ceea ce face, o motivaţie. Vreau să punctez un lucru. Mi se pare important. În clasa I sau chiar clasa 0, şcoala ar trebui să dezvolte un tip de educaţie bazat pe principii şi activităţi ludice, să fie o joacă, să-i facă plăcere să vină la şcoală. Astăzi copilul este demotivat, sarcinile educaţionale sunt mult prea complexe dacă ne raportăm la vârsta biologică. Pentru că sunt atât de multe exigenţe educaţionale încât el se gândeşte şi se întreabă foarte serios dacă este capabil să le facă faţă. Şi atunci îşi interiorizează un model, un complex de inferioritate de fapt, care poate fi extrem de nociv pe termen mediu şi lung. „Sunt incapabil să iau o notă mare, nu pot să performez.“ Unde este de fapt greşeala? Ea este fundamentală la nivelul de proiectare curriculară, la volumul de informaţii şi nivelul de abstractizare care sunt calculate greşit. Ştiţi curba lui Gauss? 3% din totalul copiilor sunt geniali, 15% sunt peste medie, 64% sunt de nivel mediu, 15% sunt sub medie şi sub 3%, din nefericire au diferite tipuri de dizabilităţi. Proiectarea curriculară pe care o are şcoala românească de astăzi se adresează primilor 3%, adică geniilor şi poate celor 15% care sunt peste medie. Prin individualizarea instruirii, dar mai ales a educaţiei, sistemul educaţional ar trebui să înlocuiască curba lui Gauss cu un U răsturnat, în sensul ca un număr cât mai mare din cei de nivel mediu să obţină performanţe notabile în activitatea educaţională şi implicit profesională. Din această perspectivă, tot sistemul educaţional trebuie regândit.

Dar cine sunt cei 64-70%, sunt cei care alcătuiesc clasa de mijloc? Lor trebuie să ne adresăm pentru că ei constituie majoritatea. De aceea trebuie să realizăm o educaţie diferenţiată. Genialii sau absolvenţii cu rezultate foarte bune vor pleca din ţară, în ciuda tuturor dorinţelor noastre de a rămâne într-o societate care are nevoie de ei. Chiar şi din cei 17% vor pleca mulţi. Rămânem cu ceilalţi, cu 80%, din care 65-70% sunt de nivel mediu. Dar aceştia sunt demotivaţi şi au diferite tipuri de complexe psihologice, dintre care cel de inferioritate este cel mai nociv. O altă dată statistică ne spune că ľ din absolvenţii unei şcoli superioare nu lucrează în domeniul pentru care au fost pregătiţi. Ştiţi că doar 1-2% dintre cei care vin din mediul rural sunt absolvenţii unei facultăţi de stat, deşi împărţirea demografică pe urban/rural este egală 50%-50%? Restul de 49%, ce se întâmplă cu ei? Sunt foarte buni copii în mediul rural care se pierd. Şi asta din cauza lipsei sistemului educaţional actual de a-i sprijini. Trebuie activat apoi sistemul de burse de pregătire, nu mă refer la bursele sociale. Acelea sunt pentru supravieţuire, or, eu nu am nevoie de supravieţuitori, ci de oameni pe picioarele lor, autonomi şi creativi, personalităţi puternice, care să susţină societatea, cu o anumită integritate şi armonie a personalităţii lor.

Peste toate lucrurile astea vine această lovitură, încercarea de eliminare a religiei din învăţământul de stat, echivalentă cu o a doua secularizare. Ea practic îl privează pe tânăr de legătura cea mai directă a copilului cu divinitatea.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente