„Evanghelia de astăzi ne spune că orbul vindecat mărturisește Dumnezeirea Lui Hristos. Vindecarea orbului din naștere a fost săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos din proprie inițiativă”, a explicat duminică Părintele Patriarh Daniel în predica rostită la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală.

„Ucenicii, văzând că orbul din naștere era prezent în fața lor, au întrebat pe Iisus dacă el a păcătuit sau părinții lui de s-a născut orb. Iisus a răspuns: nici acesta nu a păcătuit nici părinții lui, ci ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu”.

Preafericitul Părinte Patriarh a subliniat că „nu întotdeauna boala este urmarea păcatului, consecință a păcatului sau pedeapsă pentru păcate. Ea poate fi o pedagogie, o lucrare tainică prin care să slăvește Dumnezeu spre înțelepțirea altora, a celor din jur și a celor care vin după cei vindecați ca motiv fiind lucrarea lui Dumnezeu în ei”.

Conform Evangheliei, Mântuitorul Iisus Hristos a făcut tină din saliva Sa amestecată cu pământ și a uns ochii orbului, pe care l-a trimis să se spele pe față la Scăldătoarea Siloamului.

Trei învățături principale

Părintele Patriarh a evidențiat trei învățături principale care se desprind din Evanghelia Duminicii a 6-a după Paști.

„În primul rând, boala nu este întotdeauna urmare a păcatului, ci poate fi și un prilej de lucrare tainică a Lui Dumnezeu în lume, pentru întărirea credinței oamenilor”.

A două învățătură este aceea că „vindecarea orbului din naștere îl face pe acesta credincios și mărturisitor curajos al puterii vindecătoare și a dumnezeirii lui Iisus Hristos”.

„În al treilea rând, credința este vederea duhovnicească a prezenței și lucrării Lui Dumnezeu în lume și în viața oamenilor, dar și arvună a bucuriei din Împărăția Cerurilor”, a spus Patriarhul României.

Preafericirea Sa a explicat că „Evanghelia Duminicii a șasea după Paști, numită Duminica Orbului, continua șirul Evangheliilor de după sărbătoarea Învierii Domnului în care se arată puterea Sa dumnezeiască, vindecătoare, înnoitoare de viață și dătătoare de bucurie cerească. Este bunătatea milostivă a lui Hristos care vindecă”.

Credința înseamnă vedere duhovnicească

După ce a împlinit ascultarea de a se spăla la Scăldătoarea Siloamului, orbul care acum vedea s-a întâlnit iarăși cu Mântuitorul Iisus Hristos care I s-a descoperit ca Dumnezeu.

„Pe lângă vindecarea trupească, orbul din naștere vindecat a primit și darul unei lumini duhovnicești, care este credința. Credința înseamnă vederea duhovnicească a prezenței și lucrurilor Lui Dumnezeu în lume”, a subliniat Părintele Patriarh.

„Evanghelia de astăzi, de fapt, pune în contrast două atitudini: Un orb din naștere, deci un orb din punct de vedere trupește sau fizic, ajunge să devină mărturisitor al puterii vindecătoare a Lui Iisus și al Dumnezeirii Lui”.

La polul opus „fariseii, care Îl vedeau pe Iisus, fiindcă atrage multă lume la el prin vindecări minunate, nu credeau că Iisus este Mesia, unsul Lui Dumnezeu”.

„Mai degrabă un orb din naștere mărturisește pe Hristos decât fariseii care se țineau că sunt învățați, dar care erau invidioși, răutăcioși și nu au crezut în Iisus Hristos. Orbirea spirituală sau necredința este o boală mai grea decât orbirea trupească sau nevederea fizică”.

„Mântuitorul spune: Eu sunt Lumina Lumii!. Aceasta înseamnă sensul prim și ultim al existenței, al Universului și al vieții omului. Hristos dăruiește atât darul vederii fizice sau trupești, cât și darul vederii duhovnicești. Vederea duhovnicească înseamnă o simțire, de fapt, duhovnicească a prezenței și lucrării Lui Dumnezeu în lume”, a concluzionat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.