Care sunt consecinţele recentei modificări a statutului disciplinei Religie în şcoală?
Am susţinut şi susţin în continuare faptul că elevul sau tânărul de astăzi trebuie să primească în şcoală şi o educaţie religioasă. Am fost printre primii promotori ai acestui parcurs formativ, propunând repere şi instrumente pedagogice de bază. După mai bine de două decenii de experienţă în acest sens s-a ajuns la o stare problematică, tensionată, contorsionată, dacă avem în vedere atât pe cei care girează această latură a educaţiei din perspectivă legislativă şi acţională, dar şi unele poziţionări sau reprezentări recente – fie ale beneficiarilor direcţi, fie ale celor care predau Religia, fie ale unor voci venite din spaţiul societăţii civile. Nu voi aminti argumentele pe care le-am invocat de mai multe ori în favoarea studiului Religiei, care sunt de ordin cultural, psihologic, etic, sociologic, istoric, ecumenic, şi, nu în ultimul rând, teologic şi pedagogic, ci doresc să mă refer acum doar la aportul valoric al acestei componente în formarea unei culturi integrale, precum şi la contribuţia acesteia la delimitarea şi afirmarea identitară a persoanei.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
