Transilvania medievală a trecut prin momente greu de imaginat, în care peste 200 de mănăstiri ortodoxe au căzut pradă furiei celor care au dorit să vadă Ortodoxia apusă pe aceste meleaguri. Pronia divină a făcut ca aceste mănăstiri să reînvie. Un astfel de așezământ monahal se află și la Turnu Roșu, la aproximativ 30 km de Sibiu.
Din sat până la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” calea este destul de anevoioasă, pelerinii fiind nevoiți să străbată un drum forestier, pietruit, care urmează albia Văii Caselor și urcă până în munți. Odinioară, drumul acesta era o simplă potecă, o adevărată punte a nevoințelor pentru cei care doreau să ajungă pe locurile sfinte ale vechii mănăstiri.
„Când oamenii mergeau pe drumul spre mănăstire, adesea diavolul îi ispitea pentru a nu mai ajunge pe aceste locuri sfinte. Poteca trecea peste pârâul Valea Caselor de șase ori și adesea credincioșii întâmpinau dificultăți pe drum. Cei mai slabi duhovnicește se întorceau acasă, iar cei care ajungeau la bisericuță aveau parte de o liniște sufletească aparte”, a spus starețul Mănăstirii Turnu Roșu, protosinghelul Petroniu Tănase.
Prima atestare documentară a mănăstirii datează la 1601, dată ce apare pe un lemn și pe o cărămidă de la vechea mănăstire. Se păstrează la mănăstire un pomelnic al primilor viețuitori ai mănăstirii, în care apar numele a șapte viețuitori, iar acest pomelnic este citit și în prezent la sfintele slujbe.
În 1761, urgia ce s-a abătut peste Transilvania prin campania împărătesei Maria Tereza de distrugere a mănăstirilor ortodoxe, o acțiune pusă în practică de aprigul general Bucow, a trecut și peste așezământul de la Turnu Roșu. Documentele arată că doar cărțile mănăstirii și un clopot au fost salvate și duse în sat. În 1850, credincioșii din Turnu Roșu au ridicat pe locul vechii mănăstiri o bisericuță, prin care să fie marcat acest tărâm binecuvântat. Se povestește că părintele Arsenie Boca, pe vremea când era la Drăgănescu, îi îndemna pe credincioși să meargă la această bisericuță. Din 1988, biserica a devenit monument istoric.
Vitregia vremurilor a făcut ca această bisericuță să fie lăsată în paragină până în 1989. În timpul fostului regim, o imensă pădure de brazi a fost plantată în jurul bisericuței, cu scopul de a o ascunde și pentru ca oamenii să nu mai poată ajunge la ea.
„Credincioșii veneau în fiecare an în prima duminică după Sfânta Marie pentru a sărbători hramul mănăstirii. Fiindcă în ziua de 15 august se oficia Sfânta Liturghie la biserica din sat, s-a găsit de cuviință a se ține hramul mănăstirii în prima duminică de după 15 august”, a explicat părintele Petroniu.
După 1989, bisericuța a fost pictată în interior și în exterior, pentru ca, în 1993, preotul din Turnu Roșu, Mihai Vrânceanu, împreună cu enoriașii, să construiască și o clădire anexă. Anul următor, mănăstirea a fost reînființată, iar Mitropolitul Antonie Plămădeală l-a instalat ca stareț pe protosinghelul Petroniu Tănase. Un clopot al bisericii din Turnu Roșu a fost oferit mănăstirii, păstrat și astăzi în clopotniță. „Până în 2004, mănăstirea nu a avut curent electric și apă. Căram apa de la 800 m, iar la slujbe, în chilii și la masă stăteam cu lumânări”.
Pe 20 septembrie 2009, IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, a așezat piatra de temelie pentru biserica mare. În duminica dinaintea Sfintei Marii din acest an, paraclisul din demisolul bisericii mari a fost sfințit de ierarhul amintit și slujbele religioase se oficiază în prezent aici. Hramul paraclisului este „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei”, iar biserica mare va avea hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Lucrările sunt foarte avansate, lăcașul fiind pregătit pentru pictură și finisaje.
„N-am dorit să fac o copie după alt lăcaș de cult. Am găsit un arhitect și un inginer dispuși să ne ajute. Am așteptat vreo cinci-șase ani până au pregătit proiectul și iată că am zidit o biserică deosebită, cu trei turle deschise, înaltă și unică prin forma ei”, continuă protos. Petroniu.
Ceea ce impresionează mult la mănăstirea de lângă Turnu Roșu este credința deosebită a grupurilor de pelerini care vin aici. Mulți dintre ei au găsit aici nu doar liniștea sufletească, ci și vindecare trupească și răspunsuri la rugăciunile fierbinți.
„Când am venit aici în 1994, niște femei bătrâne care veneau adesea la bisericuță ne-au povestit cum într-o noapte de Înviere, un cor de îngeri au cântat slujba până la cinci dimineața. Oamenii vin aici cu credință și mulți au simțit un har deosebit. Unora li s-a arătat în vis această biserică și au venit de la sute de kilometri. Sunt sigur că aceste minuni se datorează rugăciunilor vechilor călugări, care au fost martirizați și nu se știe unde sunt îngropați”, a mai spus părintele Petroniu.
Actuala obște este mică, dar întotdeauna dispusă să-i ajute pe oamenii care vin cu diferite probleme.
„Mulți dintre cei care doresc să intre în obștea noastră nu se pot adapta. Nu avem internet, televizor, telefoane și alte preocupări lumești. În plus, abia ne ajunge timpul pentru pravilă și pentru ascultare. Intrăm la șapte dimineața în biserică și ieșim uneori la șapte seara, pentru că vin oameni pentru dezlegări, pentru rugăciuni și participă cu răbdare și nemâncați la slujbele noastre”, a explicat părintele stareț.
(Articol publicat în Ziarul Lumina din 28 august 2013, apărut sub semnătura lui Ștefan Mărculeț)
