Nașterea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători creștine și a fost prăznuită cu mare solemnitate dintotdeauna. În ziua dinaintea Nașterii Domnului, adică în ajun, asemenea zilei din ajunul Bobotezei, creștinii țin post complet. Această rânduială este întâlnită din secolul al IV-lea, perioadă în care Nașterea și Botezul Domnului erau sărbătorite împreună, pe 6 ianuarie. În ajunul acestei zile, adică pe 5 ianuarie, toți creștinii ajunau. Printr-o epistolă circulară, episcopul Teofil al Alexandriei († 412) stabilea cum trebuie să se ajuneze în ziua dinaintea Epifaniei Domnului, dacă această zi ar fi căzut duminica, zi în care este interzisă prin canoane ajunarea: „Să ținem cuviincios și să procedăm înțelepțește față de amândouă; pentru ca gustând puține măsline, să ne ferim totodată și de învățăturile care nu cinstesc ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, și să dăm zilei de ajunare ceea ce se cuvine, așteptând slujba dumnezeiască cea de seară, care cu voia lui Dumnezeu se săvârșește atunci”.
Tot din această perioadă, a secolului al IV-lea, în ajunul Nașterii Domnului, slujitorii Bisericii (preoții și cântăreții) mergeau, ca și astăzi, cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti marea sărbătoare de a doua zi. Pentru că numărul credincioșilor a crescut, nu mai este posibil ca umblatul să se facă doar în ajun, ci s-a extins cu câteva zile înainte. Cu acest prilej, preotul binecuvântează casele credincioșilor, cântă troparul Nașterii Domnului și oferă spre sărutare icoana Nașterii celor din casă.
Pe lângă obiceiul vechi și tradițional, plin de semnificații creștine, umblatul cu icoana este și o vizită pastorală pe care preotul o realizează în parohia sa. Prin această vizită pastorală preotul are un bun prilej de a intră în legătură nemijlocită cu familiile enoriașilor, de a le afla bucuriile și încercările prin care trec. Credincioșii sunt receptivi în a primi sfaturile și îndrumările preotului, simt dragostea și preocuparea păstorului sufletesc, care se interesează de viața lor.
(Articol publicat în Ziarul Lumina)
