Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a rostit sâmbătă la Catedrala Patriarhală un cuvânt aniversar în care a afirmat că Patriarhul Daniel „a dinamizat viața bisericească în toate aspectele ei”, numindu-l pe Preafericirea Sa „Păstorul cel bun al Bisericii din România”.
Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a rostit cuvântul festiv la finalul slujbei de Te Deum oficiată sâmbătă la Catedrala patriarhală cu ocazia aniversării de 72 de ani a Patriarhului României.
Redăm mesajul integral:
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Păstorul cel bun al binecredinciosului popor român
Biserica Ortodoxă Română îşi sărbătorește astăzi Păstorul, la aniversarea zilei de naștere.
Prezența și rugăciunea noastră, a clericilor și credincioșilor se dorește a fi un prinos de recunoștință adus pentru bogata și neobosita lucrare misionară, intensă, bogată, creatoare de valori şi demnitate, desfășurată de-a lungul a peste șapte decenii de viață și a 33 de ani de slujire ca arhipăstor a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în slujba Bisericii Ortodoxe Române.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a născut în ziua de 22 iulie 1951 în satul Dobrești, din județul Timiş, ca al treilea copil în familia învățătorului Alexie şi Stela Ciobotea, primind la botez numele marilor profeți Daniel și Ilie.
Mama sa, deosebit de credincioasă, provenea dintr-o familie înstărită, care avea mai multe proprietăți, și care își găsea bucuria în primirea și ajutorarea semenilor, în dragostea pentru Biserică și sfintele slujbe, cultivând aceste virtuți și în sufletele copiilor.
Tatăl său, mai aspru și mai ferm în ceea ce privește educația copiilor, probabil și de pe poziția profesiei de învățător, cerea celor trei copii multă strădanie, corectându-le cu atenție caietele și temele și urmărind cu grijă parcursul lor mai ales celui mai mic, care a arătat de timpuriu o preocupare constantă pentru studiu.
Cu diferite prilejuri, Părintele Patriarh ne-a mărturisit cum, în copilărie, tatăl său Alexie îi trezea pe copii dimineața devreme, uneori chiar la 4.00 sau 5.00, și mergeau împreună la holdă. Chiar dacă era învățător, lucra împreună cu familia până seara, iar a doua zi dimineață, foarte punctual, era prezent la școală. Însă, chiar şi atunci când muncea ore în șir la câmp sau în gospodărie, seara o încheia la biroul său, fie aplecat asupra unei cărţi, fie rezolvând probleme care ţineau de profesia lui de dascăl.
Iar mama Preafericirii Sale ținea casa deschisă pentru oaspeți, era prezentă la slujbele bisericii și nelipsită de la primenirea și curățenia bisericii din sat, ori de la hramurile mănăstirilor din zonă, unde îl lua și pe fiul cel mic.
Astfel, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a moștenit și a învățat încă din copilărie, de la mama – credința și dragostea față de învățătura Bisericii, iar de la tatăl său – atitudinea sănătoasă față de muncă, acrivia pentru studiul bine realizat și capacitatea de a se apleca asupra unor acțiuni complementare, de a combina administrația cu scrisul, munca de organizare cu râvna intelectuală.
După studiile primare și liceale, care au însemnat o bază solidă pentru studiile ulterioare, tânărul Dan Ilie, din dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu, se pregătea pentru admitere la Institutul Teologic din Sibiu.
Tatăl său ar fi dorit ca acesta să urmeze o carieră medicală sau în domeniul științelor, profesii considerate mai de viitor. La sfârșitul anilor ꞌ60 si începutul anilor ꞌ70, în plin comunism, să renunți la o pregătire laică, ce îți asigura un succes facil, și să preferi o școală teologică, constituia o imprudență. Tatăl său spunea că teologia este frumoasă, demnă, dar „are viitorul în trecut” și ținând cont de contextul vremii trebuie preferată o altă alegere, că „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă”! Însă susținerea și puterea de convingere a mamei, care era încredințată că „Dumnezeu îți bagă chiar și în traistă” dacă ai credință, a fost determinantă.
După obținerea licenței la Sibiu a urmat studii de doctorat la Institutul Teologic Ortodox din București (1974-1976), sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, care a sporit în inima sa chemarea spre înalta teologie, continuând astfel studiile în străinătate: la Strasbourg – Franța (1976-1978) și Freiburg im Breisgau, Germania (1978-1980).
S-a remarcat apoi vreme de opt ani ca profesor de teologie la Bossey (Elveţia), unde a promovat cu multă pasiune şi competenţă Ortodoxia şi valorile ei nemuritoare în faţa a sute de tineri teologi de diferite confesiuni din toată lumea.
În anul 1987 a devenit monah la Mănăstirea Sihăstria, primind numele Daniel, avându-l naș de călugărie pe râvnitorul sihastru și misionar cu viaţă sfântă, Arhimandritul Cleopa Ilie.
Apoi, parcursul Preafericirii Sale este în general cunoscut: după o scurtă dar merituoasă slujire ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei (martie-iulie 1990), a fost ales Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei (1 iulie 1990), unde a desfășurat o bogată activitate ctitoricească, pastoral-misionară, teologică, culturală și social-filantropică. Apoi în 12 septembrie 2007, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat în ziua de 30 septembrie 2007.
Astăzi, atât în ţară cât şi în străinătate, personalitatea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este bine-cunoscută şi apreciată.
Biserica Ortodoxă Română, sub omoforul Preafericirii Sale, desfăşoară o dinamică și înnoitoare lucrare pastorală și misionară, care este de fapt o nouă evanghelizare, la care Duhul Sfânt ne cheamă pe toți, clerici, monahi sau laici credincioși, încurajați mai ales de mărturia personală, de învățătura luminoasă și de lucrarea jertfelnică a Păstorului cel bun al Bisericii lui Hristos din România.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dinamizat viața bisericească în toate aspectele ei. De la vestirea cuvântului lui Dumnezeu prin noile mijloace de comunicare: prin Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, Ziarul Lumina, Agenția de știri Basilica, prin sporirea evlaviei poporului dreptcredincios prin canonizarea de noi sfinți odrăsliţi de neamul românesc şi includerea lor în calendarul bisericesc şi în cărțile de cult; prin înființarea de noi eparhii și numeroase parohii, reprezentanțe şi comunităţi ale Patriarhiei Române în afara granițelor ţării, până la multiplicarea activităţilor social-filantropice, ori impulsionarea activităţii instituțiilor de învăţământ teologic, de cercetare ştiinţifică şi teologică, toate izvorâte din grija părintească și conștiința înaltă a datoriei față de turma încredințată spre păstorire.
După aproape un secol și jumătate de încercări, având în vedere originea şi vechimea acestui proiect sau ideal sfânt transmis din generaţie în generaţie, Preafericirea Sa, prin eforturi neobosite, se străduiește și oferă țării și capitalei o catedrală a cărei nume sună ca o făgăduință, făgăduința mântuirii.
Aducem smerită rugăciune Preasfintei și de Viață Făcătoarei Treimi Care, în iubirea Sa revărsată peste poporul român dreptcredincios, a rânduit ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române pe Păstorul cel bun, evlavios, jertfelnic şi înțelept, care, în vremuri deloc ușoare, cu adânci schimbări în societatea contemporană, este călăuză dreaptă şi luminoasă clerului, monahilor şi credincioşilor ortodocşi români din țară și din diaspora.
Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i dăruiască sănătate deplină, bucurii duhovnicești şi puteri sporite în împlinirea misiunii de arhipăstor al Bisericii Ortodoxe Române.
Aducem prinos de recunoştinţă ilustrului sărbătorit pentru jertfelnicia cu care se dăruieşte lui Dumnezeu şi Bisericii Sale, dimpreună cu dorirea fierbinte de a păstori neamul românesc cel binecredincios de pretutindeni, cât mai multe decenii de aici înainte!
Întru mulţi şi fericiți ani, Preafericite Părinte Patriarh Daniel!
† Paisie Sinaitul,
Episcop-vicar patriarhal
Citește și: Patriarhul Daniel la moment aniversar: Ziua aceasta este o zi de recunoștință
Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene
