La praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului a fost prezent în mijlocul credincioșilor Parohiei Românași, Protopopiatul Zalău. Preasfinția Sa a fost întâmpinat de un ales sobor de preoți din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Gabriel Gârdan, consilierul cultural al Episcopiei Sălajului, Preacucernicul Părinte Gheorghe Gherman, parohul bisericii, precum și Preacucernicii Părinți din parohiile învecinate Cătălin Lucaci de la Parohia Ciumărna și secretar al Protopopiatului Zalău, Marcel Șamșodan de la Parohia Poarta Sălajului și Cristian Ianchiș de la Parohia Romita, a precizat Arhid. Adrian Onica.
Situată pe șoseaua națională ce leagă orașul Zalău de orașul Cluj-Napoca, localitatea Românași, cunoscută în vechime ca sub numele de Unguraș, adăpostește vestigii istorice ce se întind în negura vremii până pe vremea stăpânirii romane. Astfel în partea de hotar numită „Cetate”, se afla amplasat în vechime Castrul Largiana. Aici s-au găsit monede de aur și argint de pe timpul împăraților Octavian Augustus, Iulius Caesar, Galba și Traian. De asemenea, săpăturile arheologice au scos la iveală și cărămizi cu inscripții romane. În altă parte de hotar numită „Traian” și azi se păstrează urme ale drumurilor romane, tot atâtea dovezi că aici au staționat legionarii vulturului roman. Dar prima atestare documentară a localității Românași datează din anul 1310.
Din punct de vedere bisericesc reținem faptul că Baliță și Dragoș, „voievozii de Maramureș”, au obținut din partea patriarhului de Constantinopol, la 13 august 1391, recunoașterea statutului de stavropighie pentru Mănăstirea Sfântul Mihail din Peri. În tomosul de recunoaștere, patriarhul Antonie IV (1389-1390 și 1391-1397) l-a investit pe egumenul Pahomie cu titlul de exarh patriarhal, având drept de control și judecată asupra preoților și dreptul de a sfinți biserici, atât în ținuturile Maramureșului, Sătmarului și Bihorului, cât și în cele ale Sălajului și Ungurașului. Pe de altă parte, s-au păstrat multe toponime care evidențiază, din vechime, o intensă viață bisericească: Mănăstirea, Dealul Popii, Clejiile, Unghiul Popilor, ș.a..
Informațiile furnizate de conscripția generalului Bukow din anul 1760-1762 și cele ale episcopului ortodox Dionisie Novacovici din 1767 scot la iveală situația confesională a Ungurașului la mijlocul secolului al XVIII-lea: o localitate omogenă din punct de vedere confesional, cu 107 familii, 506 locuitori și 2 preoți ortodocși; nici un locuitor greco-catolic. Aceleași realități le surprinde și conscripția șaguniană din anul 1858 care consemnează Ungurașul printre cele 20 de parohii ortodoxe care supraviețuiseră intenselor acțiuni prozelitiste greco-catolice din această parte a Transilvaniei.
Credincioșii din această parohie au avut o bisericuță făcută din bârne de goron lucrate numai din secure și prinse în cuie de lemn. Această biserică este atestată documentar în anul 1632, fiind una dintre cele mai vechi biserici de pe meleagurile sălăjene. Pictura ei a fost realizată în anul 1810 de către Ioan Pop, zugravul, om cu un talent deosebit și cu o tehnică vrednică de laudă, originar din Unguraș. În anul 1897, cântărețul Vasile Vlaicu a pictat exteriorul acestei biserici. Sub pastorația protopopului Ioil Ghiuruțan, în anul 1914, a început construirea actualei biserici din cărămidă. Lucrările au fost finalizate în anul 1922 când, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, a fost sfințită de către episcopul Clujului, Nicolae Ivan. Vechea bisericuță din lemn a fost cedată ca monument istoric prințului Ghica pentru a fi restaurată în parcul domeniilor sale din comuna Balc, județul Bihor. Această biserică a fost distrusă în anul 1940, când, în împrejurările tulburi ale cedării Ardealului, a ars până în temelie.
Revenind în zilele noastre, amintim faptul că parohia este păstorită de 37 de ani de către Preacucernicul Părinte Gheorghe Gherman. Încă de la instalarea în această parohie Preacucernicia Sa a desfășurat o vastă activitate pentru buna administrare a parohiei, pentru păstrarea credincioșilor în sânul sfintei biserici și readucerea la credință a celor rătăciți.
Anul 2000 a reprezentat un an de cotitură pentru parohia Românași și pentru părintele Gheorghe, la 24 iunie sfințindu-se piatra de temelie a Complexului de Asistență Socială „Sfântul Gheorghe” pentru bătrâni și tineri adultizați. Complexul de Asistență Socială va cuprinde: 50 de camere cu 25 de băi pentru bătrâni, camere pentru asistență medicală, sală de gimnastică sportivă recuperatorie, punct farmaceutic, magazin de incintă, coafor, frizerie, club, bibliotecă, sală de mese, bucătărie, spații de depozitare, spălătorie, ateliere (mecanic și de tâmplărie), apartamente pentru oaspeți, birouri pentru administrație, etc., o capelă pentru serviciile religioase, dar și camere pentru preoții ajunși la vârsta pensionării și care nu au pe nimeni să-i întrețină.
De asemenea, în Parohia Românași s-a dezvoltat un serviciu de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice care este acreditat și care are în prezent 3 angajați și 20 de beneficiari.
La finalul Sfintei Liturghii, pentru întreaga activitate administrativ-gospodărească și pastoral-misionară, Preasfințitul Părinte Petroniu a acordat Preacucernicului Părinte paroh Gheorghe Gherman distincția „Crucea Sălăjană”, cea mai înaltă distincție bisericească a Eparhiei. De asemenea Preasfințitul Părinte Petroniu l-a felicitat pe părintele Gheorghe pentru dăruirea cu care s-a implicat în proiectul ridicării acestui măreț Centru Social, dar și pentru faptul că peste puține zile Preacucernicia Sa va împlini frumoasa vârsta de 60 de ani.
După Sfânta Liturghie Preasfințitul Părinte Petroniu, însoțit de părinții slujitori a vizitat Complexul de Asistență Socială al parohiei, părintele paroh manifestându-și intenția ca din primăvară Centrul să-și deschidă porțile pentru demararea activităților pentru care a fost ridicat.
