Grija pentru semenii noștri s-a manifestat întotdeauna în diferite moduri deoarece este o datorie să ne cinstim înaintașii, mai ales pe cei care au suferit pentru noi. Așa se face că în Chișinău a fost ridicată o biserică frumoasă menită să cinstească memoria românilor deportați în Siberia, în care oricine poate să vină și să aprindă o lumânare pentru sufletul celor care și-au pierdut viața sau au fost deportați.
Locul ales pentru edificarea sfântului lăcaș a rânduit Dumnezeu să nu fie deloc întâmplător. Este chiar în apropierea gării, locul de unde au fost încărcați atâția români și deportați în fosta Uniune Sovietică.
Acest proiect a fost realizat cu osteneala mai multor creștini și îndeosebi cu stăruința și perseverența a doi distinși cucernici preoți, preacucernicii preoți Valentin – tatăl, și Ioan – fiul, din vechea familie preoțească Baltag. Lăcașul construit este unicat în toată lumea ortodoxă, fiind prima biserică ortodoxă înălțată în memoria tuturor deportaților fostei Uniuni Sovietice. La Sfânta Liturghie și celelalte slujbe religioase se roagă și se închină alături de românii noștri ortodocși și semenii noștri de alte etnii, ca un semn al binecuvântatei conviețuiri în pace și evlavie creștină.
O grădină a Raiului în locul unui loc părăginit
Înainte ca sfântul lăcaș să fie înălțat, aici era un loc în paragină și plin de gunoaie de la fostul spital pentru cei bolnavi de boli respiratorii. Dumnezeu a vrut însă ca în momentul în care acea bolniță să fie demolată să fie descoperite rămășițele pământești ale ostașilor îngropați în anii Primului Război Mondial. Aici își duceau somnul de veci soldați din aproape întreaga Europă. Din Regatul României, din Imperiul Rus, apoi din Imperiul Austro-Ungar, din Franța Republicană, Polonia Regală, Cehia și Grecia.
Astfel, prin pronia dumnezeiască s-a descoperit fostul Cimitir de Onoare edificat cu osteneala Regatului României în memoria eroilor căzuți pe câmpul de luptă în acea conflagrație mondială. Orice om care vine la această biserică – la Sfânta Liturghie, ori trecând prin preajmă, simte în suflet un fior tainic. Aceste locuri sunt sfințitoare pentru noi, iar acest lucru se datorează în mare măsură slujbelor oficiate de către preotul paroh, părintele Ioan Baltag. Este creștinește și omenește să-l pomenim și pe marele patriot al poporului român, regretatul Gheorghe Ghimpu, care a înălțat aici o Sfântă Troiță în mijlocul Cimitirului de Onoare.
Începuturile sfântului lăcaș de închinăciune se află undeva în 2004, când pe 7 decembrie 2004 biserica a fost înregistrată la Serviciul de stat pentru problemele cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova. După aproximativ 2 ani de demersuri, Primăria Capitalei a alocat un teren pentru construcția bisericii, în 2006, în apropierea Gării Feroviare, unde în 1941 și 1949, 1950-1951 victimele deportărilor au fost încărcate în vagoane de vite cu destinația Siberia și Kazahstan. În 2006 a fost pusă prima piatră de temelie și instalată o Troiță, iar la 31 mai 2008 a fost sfințit paraclisul și oficiată pentru prima dată Sfânta Liturghie în biserica deportaților.
O importantă contribuție în realizarea acestui sfânt lăcaș de închinăciune a avut-o Înalt Preasfințitul Petru, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, care este un sprijin păstoresc și duhovnicesc pentru creștinii acestei sfinte biserici. Prin purtarea de grijă permanentă a Înalt Preasfinției Sale față de turma încredințată, îi determină pe românii basarabeni, să fie și mai evlavioși, mai cucernici să-și trăiască viața în duhul Evangheliei.
De asemenea, o imensă muncă depune Asociația Jertfelor Deportărilor Staliniste în frunte cu neobosita președintă Valentina Sturza, care este la rândul ei enoriaș al bisericii în memoria deportaților. Pentru posteritate adună cuvânt cu cuvânt toate informațiile referitoare la acest calvar suferit de compatrioții noștri basarabeni.
Douăzeci de trepte spre nemurire și veșnicie
Spre Biserica Tuturor Sfinților duc douăzeci de trepte, trepte care sunt ridicate spre închinarea și prezența în lăcașul lui Dumnezeu a numeroși credincioși. Dar, la 25 octombrie al acestui an, 2011, treptele au fost ridicate spre închinăciune de către corpul diplomatic al Ambasadei României la Chișinău, în frunte cu Excelența Sa ambasadorul României la Chișinău, Marius Lazurcă. Au fost însoțiți de către un sobor de preoți ai Mitropoliei Basarabiei, corul și enoriașii acestei biserici. S-au adunat pentru a oficia împreună, frățește, parastasul de pomenire a ostașilor înmormântați în Cimitirul de Onoare ridicat în perioada interbelică de înflorire a Basarabiei de către familia regală. Acest eveniment a fost un act înălțător de recunoștință față de eroii neamului românesc și a tuturor celor îngropați în acest cimitir.
S-au făcut rugăciuni de pomenire, depunere de jerbe și buchete de flori, a urmat o agapă frățească întru comemorarea eroilor întru liniște, tăcere și resemnare. La eveniment au participat numeroși preoți, cum ar fi Valentin Baltag, Ioan Baltag, Ioan Barbău, Andrei Deliu, Alexandru Bogoș și a Preacuviosului arhimandrit Andrei Caramalău.
Între anii 1940 și 1941 au fost deportați din Basarabia de către organele de stat sovietice circa 22.000 de oameni de toate vârstele. În anul 1949 au fost deportați 35.050 de oameni. Numărul total alcătuiește astfel 57.050 de destine frânte omenești. Foarte mulți dintre cei deportați nu s-au mai întors la vatra părintească. Mulți s-au născut în acele locuri uitate sau ferite de Dumnezeu. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 28 noiembrie 2011)
