Iconarul Răzvan Bădescu, unul dintre organizatorii expoziției Anastasis, a explicat, la invitația Basilica.ro, scopul acestui demers cultural și duhovnicesc.

Pictorul definește icoana bizantină ca „modul în care Biserica privește sfințenia și o dăruiește lumii”, vorbește despre „responsabilitatea mare a iconarului care, asemenea preotului, face legătura, prin icoană, între om și Dumnezeu”, și explică în ce constă libertatea artistică a iconarului.

„Canonul este măsura libertății noastre raportată mereu la lucrarea Duhului Sfânt”, spune Răzvan Bădescu.

Basilica.ro: Sunteți inițiatorul și organizatorul expoziției anuale de icoane bizantine Anastasis. Care este scopul acestui eveniment?

Răzvan Bădescu: Sunt împreună cu alți colegi ai noștri coorganizator al acestui eveniment anual, expoziția de icoane Anastasis. Suntem o echipă de fapt, în care, de-a lungul timpului, s-au mai produs mici modificări.

Scopul expoziției este de a aduce într-un spațiu laic icoana bizantină, pentru a familiariza oamenii iubitori de frumos cu expresia și spiritualitatea ortodoxă, având în vedere tot felul de evenimente – să spunem mondene – în care icoana începe să fie văzută doar ca obiect artistic, fără valoare duhovnicească și este tratată și estetic asemenea.

Ce este icoana

Basilica.ro: Ce este icoana bizantină și care este rolul iconarului în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu?

Răzvan Bădescu: Icoana bizantină este modul în care Biserica privește sfințenia și o dăruiește lumii, este o fereastră către Împărăția lui Dumnezeu. De aici și responsabilitatea mare a iconarului care, asemenea preotului, face legătura, prin icoană, între om și Dumnezeu. Este o altfel de preoție.

De aceea, este firesc să considerăm că noi, ca iconari, trebuie să ne îngrijim asemenea preotului la altar să nu aducem vătămare, prin duh străin Bisericii, învățăturii lăsate nouă, prin imagine, de Sfânta Tradiție.

Cea mai mare libertate o ai prin ascultare

Basilica.ro: Cum vedeți raportul între canon și libertate în iconografie?

Răzvan Bădescu: Libertatea ne este dată prin însăși ascultarea față de Tradiție. Consider că iconarul este creștinul ortodox care își exprimă adevărul de credință prin iconografie, de unde și libertatea acestuia.

Noi nu avem adevărul nostru personal în pictura de icoane, pentru că Hristos este El Însuși Adevărul și doar El, prin lucrarea Lui tainică, ne arată, în istoria iconografiei, adevărul pe care trebuie să îl  exprimăm.

Părerile noastre personale nu ar trebui să existe, doar părerea Bisericii contează și a Tradiției acesteia, care este dinamică, pentru că este insuflată de Duhul Sfânt.

În același timp, iconarul trebuie să studieze și să cunoască modul în care Biserica a rânduit și a gândit limbajul acesteia prin imagine. Este asemenea învățării unei limbi străine.

Este un paradox pentru lumea contemporană, dar cea mai mare libertate o ai prin ascultare, abia atunci când te cobori pe sine de pe tronul inimii tale și Îl lași pe Hristos să se așeze acolo ai cea mai mare odihnă și dinamism în a exprima ceea ce ai de pictat, sfinți contemporani sau icoane cu scene pe care nu le regăsești decât descrise.

Întotdeauna, pentru a ne așeza pe drumul corect, consider că, la o perioadă, trebuie să mai facem câte o copie a unei icoane din Tradiție.

Iconarul care nu poate face o copie după o icoană veche cred că întâi trebuie să se străduiască în direcția aceasta și apoi să încerce să compună și el noi modele. Trebuie să te umpli după măsura ta de duhul în care lucrau cei vechi, de duhul Bisericii. Canonul este măsura libertății noastre raportată mereu la lucrarea Duhului Sfânt.

Pentru o iconografie bine înrădăcinată în Tradiție

Basilica.ro: Unde sau cum vi se pare că se află iconografia ortodoxă românească în prezent?

Răzvan Bădescu: Iconografia din România cunoaște, de la începutul anilor ’90, o  revigorare semnificativă, cred că asistăm la o perioadă dintre cele mai bune în istoria contemporană din punctul acesta de vedere. Dar, cu această dezvoltare, asistăm și la anumite încercări de laicizare a iconografiei.

Elemente străine, de factură romanică și nu numai, concepte moderne venite din Occident, cu scopul declarat de a îmbunătății expresia Bisericii, sunt introduse, având uneori succes, printre clerici și mireni, care, neavând o bună înțelegere a iconografiei bizantine, le acceptă cu bucurie.

Noi nu venim în Biserică să o îmbogățim, venim să ne îmbogățim cu darurile acesteia noi, săraci fiind întru toate. Biserica este plinătatea și le cuprinde pe toate, în aceasta fiind lucrarea Duhului Sfânt.

Cred că lipsa de educație este o problemă gravă, pentru că se poate derapa ușor în pietism și în altele asemenea. Din păcate, lipsa unei școli de arhitectură eclezială naște spații favorabile unor exprimări moderne, care adesea sunt și încurajate.

Riscăm să ajungem, ca în Apus, unde s-au pierdut chipurile sfinților și în locul acestora au rămas numai umbre fără expresie și culoare. Sfinții nu sunt niște idei, sunt persoane concrete, cu caracter, nu sunt doar elemente de compoziție – sunt vii și așa trebuie reprezentați.

Din punctul meu de vedere, în momentul de față, există trei direcții în iconografie: cea bazată pe Tradiție și ascultare față de duhul celor vechi, alta pe o copiere fără înțeles a unor imagini,  neavând o căutare artistică, doar pentru umplerea unor spații – de unde și caracterul sec al acesteia – și – ultima – cea de înnoire cu elemente străine, privind spre Occident, mimând iconografia ortodoxă doar pentru satisfacerea unor crezuri artistice.

„Dumnezeu a făcut cea mai bună alegere pentru mine”

Basilica.ro: Cum ați ales această ocupație, de iconar? A fost o întâmplare sau o chemare?

Răzvan Bădescu: Iconar am ajuns cumva fără voia mea. Prima mea alegere a fost Academia de Arte, dar, aflând că locurile erau deja ocupate chiar înainte de admitere, am fost sfătuit de profesorul meu să încerc la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, la secția de Pictură, unde am și intrat.

Nu eram obișnuit cu genul acesta de pictură și nu înțelegeam mare lucru, dar, prin aprofundarea obiectelor de studiu teologice, am început să înțeleg modul în care trebuie gândite și exprimate în pictură icoanele.

Spre sfârșitul anilor de studiu, am început să simt că Dumnezeu a făcut cea mai bună alegere pentru mine. În conștiința mea, eram ca un copil dus de părintele lui la școală și așa am și rămas. Am înțeles după putința mea voia Lui Dumnezeu peste toate.

Să privim familia ca pe o obște monahală

Basilica.ro: Făcând o artă de nișă și care necesită multă reculegere și muncă, v-aș întreba cum reușiți să vă descurcați din punct de vedere material și cum reușiți să vă retrageți din ritmul mult prea rapid al vieții actuale, pentru a decanta esențialul pe care să-l puneți în chipurile sfinte pictate?

Răzvan Bădescu: Cum v-am spus și mai înainte, Dumnezeu, dacă ne lăsăm purtați de voia Lui, Se  îngrijește de toate. De la început am fost mai mult preocupați să fim în voia Lui decât de partea materială – nu pentru că aceasta nu ar conta, dar am avut mereu în inimă cuvintele Mântuitorului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă”.

Vorbind despre fuga noastră față de elementele perturbatoare din exterior, putem vedea familia asemenea unei obști mănăstirești. Dacă o privim așa, și responsabilitățile pe care le avem le vedem altfel.

Pacea vine din noi și din lupta noastră cu sinele, nu din exterior. Din exterior provin cauze ale neliniștii noastre cotidiene, dar, dacă le privim duhovnicește, vom vedea că sunt trecătoare.

Doar ce pictăm noi stând în fața icoanelor și relaționarea noastră cu aproapele au un ecou în veșnicia noastră, așa că trebuie să alegem înțelept.

Sfântul Munte Athos, sursă de inspirație

Basilica.ro: Ce sfinți vă inspiră sau simțiți că v-au ajutat de-a lungul timpului?

Răzvan Bădescu: Cel mai mult o simt pe Maica Domnului apropiată mie și familiei noastre. De la începutul vieții noastre de familie am ales-o pe ea ocrotitoare a noastră.

Evlavie avem la mulți sfinți, dar cei mai apropiați îi simțim pe cei aghioriți. Merg de 17 ani în Sfântul Munte Athos și am cunoscut îndeaproape viața și nevoințele lor. Noi, ca și neam, am dăruit Maicii Domnului oameni extraordinari în acest loc binecuvântat de Dumnezeu: Părintele Dionisie Ignat, Părintele Ioan Guțu, Părintele Nectarie Crețu și mulți alții.

Cred că m-am legat așa mult de ei și pentru că am găsit tradiția ortodoxă la cel mai înalt nivel al exprimării sale. Tot ce am aflat acolo pare fără timp: icoană, slujbă și oameni.

Basilica.ro: Ce se poate face, din punctul dumneavoastră de vedere, pentru a transmite generațiilor viitoare tezaurul iconografic bizantin și meșteșugul lui, precum și spiritualitatea adecvată pe care sunt clădite?

Răzvan Bădescu: Cred că ar trebui făcute în cadrul Bisericii cât mai multe evenimente în care să participe în primul rând studenții teologi și clerul. Cel mai important ar fi ca viitorii preoți să aibă o educație din punct de vedere al imaginii.

Într-o lume în care imaginea este aproape totul, cred că am pierdut cumva startul, dar putem recupera prin educație. Primul lucru de care se lovește oricine intră într-o biserică este imaginea.

Diavolul, dacă privim în exteriorul nostru, ne cuprinde cu afișe publicitare, bannere, imagini foarte agresive în media și nu numai, știind că ceea ce dai trupului de mâncare prima dată intră prin ochi și că riscăm să devenim ceea ce ne înconjoară.

Aici cred că putem și noi avea un cuvânt de spus, să prezentăm fața Bisericii ca singura  alternativă firească la violența ce ne cuprinde în tumultul lumii acesteia.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, cred că ar trebui făcut un efort comun, al Bisericii și al iconarilor, pentru a promova tradiția iconografică autentică. Trebuie creată o arhivă video cu tehnici și metode de reprezentare, pentru a promova elementele corecte care definesc în parte  iconografia.

---

Scurtă biografie

Lucrările lui Răzvan Bădescu se găsesc în România și în Sfântul Munte Athos, dar și în alte țări, între care Franța, Spania, Statele Unite. „Nu îmi place să specific anumite lucrări, pentru că le consider pe toate o parte din experiența noastră de viață și nu am cum să aleg”, spune pictorul.

Pentru activitatea sa a fost distins de Părintele Patriarh Daniel cu Ordinul „Sf. Ier. Neofit Cretanul” al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și de Părintele Mitropolit Serafim cu Ordinul „Crucea Sfinților Martiri Brâncoveni” al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului.

Foto credit: Mihaela Bădescu

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews