Personalități de rang înalt, funcționari ai Băncii Naționale Române, universitari și oameni de cultură, în frunte de guvernatorul Mugur Isărescu, au luat parte joi, 22 august, la inaugurarea Muzeului tezaurului național de la Tismana, potrivit mitropoliaolteniei.ro. Evenimentul a fost binecuvântat de prezența și rugăciunile Înaltpreasfințitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei.
Amenajat într-una din grotele Muntelui Stârmina, în vecinătatea Mănăstirii Tismana, noul Muzeu al tezaurului BNR, reprezintă concretizarea unui proiect demarat în urmă cu un an, la inițiativa și cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Irineu. Suportul financiar pentru concretizarea acestui sanctuar de istorie și cultură a revenit BNR, prin deschiderea și implicarea excelenței sale guvernator Mugur Isărescu.
La ceas de aleasă sărbătoare, distinșii invitați, alături de numeroșii pelerini, au pășit în Lavra Sfântului Nicodim pentru a lua parte la evenimentul de sfințire a muzeului. Momentul a fost punctat prin luări de cuvânt și prin citirea actului constitutiv. Momentul a fost prefațat de o scurtă vizită în sala de festivități a mănăstirii, unde a fost semnat documentul oficial de înființare a muzeului. Cu acest prilej, IPS Părinte Mitropolit Irineu a înmânat demnitarilor prezenți câte un exemplar din Tetraevanghelul Sfântului Nicodim în variantă proaspăt reeditată. Lucrarea, emblematică pentru sfânta Mănăstire Tismana, reprezintă o realizare de excepție, fiind redată cu multă pricepere după original, cu imprimare în piele.
O redescoperire a identității naționale
Slujba de sfințire a fost oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu pr. Iulian Mărgineanu, protoiereul Protopopiatului Târgu Cărbunești. După slujbă, prima luare de cuvânt a aparținut guvernatorului BNR, care a justificat importanța istorică a concretizării proiectului muzeal. „Gestul nostru, de a înființa un muzeu într-una din peșterile Muntelui Stârmina este rezultatul firesc al unei succesiuni de fapte, începute acum aproape o jumătate de secol. Socotim acest demers a fi unul pedagogic pentru noi cei de astăzi, spre a învăța cele cuvenite din istorie. Tezaurul din perioada celui de al doilea Război mondial avea dimensiuni mult mai mari decât cel de dinainte, avea 242 de tone. În 1944, tezaurul României se afla la răscruce de interese: pe de o parte armata germană care tranzita România, și pe de altă parte, armata Rusiei care se apropia de granița noastră răsăriteană. În aceste condiții, Banca Națională, în acord cu Guvernul, a decis să transporte aurul, în secret, aici la Mănăstirea Tismana, unde a fost depus într-una din peșterile care se aflau în apropiere. Cunoscută în istorie sub operațiunea de Neptun sau Tismana, această misiune s-a desfășurat în cel mai mare secret, dovadă că, nici până astăzi, cei mai mulți dintre români nu cunosc această problemă. Ulterior, în 1947, tezaurul României a fost salvat, întorcându-se întreg la București. Succesul acestei misiuni a fost posibil datorită interesului manifestat de conducerea instituției noastre, în colaborare cu Guvernul și cu alte instituții; cu armata, Căile Ferate Române – atunci o a doua armată a țării și cu Mitropolia Olteniei. De asemenea, salvarea tezaurului a evidențiat devotamentul, patriotismul și profesionalismul funcționarilor BNR. În această misiune a fost implicată activ și obștea de călugări a Mănăstirii Tismana, precum și numeroși localnici, care au oferit găzduire celor care au lucrat la amenajarea grotei. Referitor la rolul pe care ar trebui să-l îndeplinească muzeul tezaurului de la Tismana, menționez că este în primul rând de a transmite publicului larg, în primul rând tinerilor, mesajele evenimentelor istorice prin care a trecut această țară. În sensul acesta ne vom stărui să organizăm simpozioane prin care să punem în lumină lucruri inedite din istoria României și a monetăriei naționale. Aspirația noastră este ca publicul tânăr să găsească aici răspunsuri la întrebările legate de identitatea noastră națională. Tot aici vor fi expuse în ilustrație documente inedite care vor prezenta activitatea desfășurată între anii 1944-1947, de la depunerea tezaurului la Tismana și până la retragerea lui, în timpul conducerii guvernatorului Constantin Angelescu. Personal, văd în acest muzeu încercarea de a afla dacă dictonul «historia magistra vitae» mai este sau nu actual”. La final, dl. Isărescu a mulțumit tuturor celor care s-au implicat în realizarea proiectului.
„Astăzi spunem «Biruit-au fapta!»”
La rândul său, IPS Părinte Mitropolit a punctat necesitatea redescoperirii prin intermediul istoriei, amintind că tezaurul unei națiuni este cu mult mai mult decât aurul care-l reprezintă. „Acest proiect s-a născut datorită unui entuziasm sufletesc, beneficiind aici, în acest spațiu sacru, de o tradiție istorică multivalentă. În Oltenia a fost «Casa Banilor», în Oltenia sunt foarte multe grote care au adăpostit tezaure dacice. De asemenea, suntem siguri că cei care au adus tezaurul aici, cu siguranță că s-au gândit la protecția oferită de Sfântul Nicodim, pentru că orice strategie militară sau politică, oricât de bine pusă la punct ar fi, totuși are și puncte slabe. Atunci când s-au gândit să aducă tezaurul, fiind perioada războiului, oamenii au avut multă credință și nădejde la Dumnezeu. Trebuie știut că lăzile cu aur au fost depozitate prima dată în trapeza și în beciul mănăstirii, fiind mai apoi așezate în peșteră. Totul era proiectat de așa fel încât, dacă invadatorul sau oricine ar fi încercat să-l fure, muntele se prăbușea peste această vale, luând cu sine și mănăstirea. Iată jertfa, dragostea și devotamentul pentru avutul puțin sau mult al României de atunci. Iată că noi cei de astăzi dorim să transformăm această peșteră într-un loc de pelerinaj al românilor, aceasta întrucât tezaurul nostru nu înseamnă numai aur, ci demnitate și istorie în primul rând. El impune în primul rând valoarea aprecierii sau recunoașterii unui popor în lume. Tezaurul acesta se adapă și se construiește pe istorie și dă demnitate urmașilor noștri. Așadar, atunci când am început acest lucru, am avut în minte cuvintele cronicarului «Biruit-au gândul!» și iată că noi astăzi spunem «Biruit-au fapta!»”, a conchis Mitropolitul Olteniei.
Din istoria tezaurului BNR
La final, a fost citit în fața audienței actul oficial de constituire al Muzeului tezaurului BNR, pe care îl cităm în parte mai jos: „În umbra Mănăstirii Tismana, înălțată la anul 1378 de Cuviosul Nicodim lângă o mică biserică înălțată de Matei Basarab și în preajma turnului de pază construit de pandurii lui Tudor Vladimirescu, la poalele Muntelui Stârmina se află peștera în care a fost ascuns tezaurul României din calea vitregiei celui de al II-lea război mondial. La 27 martie 1944, în fața unei previzibile ocupații sovietice, guvernatorul Alexandru Otulescu prezenta lui Mihai Antonescu, vicepreședinte al Consiliului de miniștri, mai multe variante de salvare al aurului aflat la BNR. Alături de Consiliul General al BNR, Guvernul Românei a luat hotărârea de mutare a tezaurului băncii din București și depozitare a acestui tezaur, în caz de nevoie, la Mănăstirea Tismana. Până la sfârșitul lunii iulie a anului 1944, BNR, în fruntea căreia se afla guvernatorul Constantin Angelescu, cu sprijinul marelui stat major al armatei române a transportat și depus într-o pivniță din subsolul Mănăstirii: 4086 de casete în care se aflau: 212 tone de aur românesc, 1641 casete cu monede, 1372 casete cu lingouri tip internațional, 1022 cu lingouri tip standard și 51 de casete cu 3 tone de aur polonez, lăsat în păstrare la BNR în anul 1939, când tezaurul Poloniei tranzitase România. La 6 septembrie 1944, într-o Românie ocupată de Armata Roșie, Consiliul General al BNR lua decizia de a muta tezaurul în peștera din apropierea mănăstirii. având acordul mitropolitului Olteniei și ajutor din partea soldaților Detașamentului «Neptun», trimiși la Tismana pentru asigurarea misiunii de pază, funcționarii băncii au depus tezaurul în grotă unde a fost păstrat până în februarie 1947, când trei garnituri ale CFR au transportat întregul tezaur la București. Operațiunea Tismana a devenit publică la 50 de ani, la 29 ianuarie 2007. Conducerea BNR a hotărât construirea unui muzeu în peștera Mănăstirii Tismana. Inițiativa BNR a avut susținerea Înaltpreasfințitului Părinte Irineu Ioan Popa, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, precum și al sfântului așezământ monahal de la Tismana, stărețit de monahia Antonia Popescu. Prin convenția civilă din 2009, Mitropolia a pus la dispoziția BNR în mod gratuit terenul aferent construirii accesului în peșteră și peștera propriu-zisă. Reconstituind călătoria dramatică a tezaurului BNR din anii 1944-1947 și destinul celor care au făcut posibilă salvarea acestuia, Muzeul tezaurului Băncii Naționale de la Mănăstirea Tismana va fi pus în slujba recuperării unui moment important al istoriei naționale”.
În semn de prețuire pentru osteneala depusă în finalizarea acestui proiect, guvernatorul Mugur Isărescu a primit, din partea IPS Părinte Irineu, o icoană cu Sfântul Nicodim de la Tismana. La final, toți cei prezenți au putut vizita începerile noului Muzeu al tezaurului BNR.
