Arhimandritul Benedict Ghiuș, unul dintre fondatorii Rugului Aprins, a trecut la viața veșnică în data de 12 iunie 1990.
Vasile, după numele său de botez, s-a născut în anul 1904 la Domnești, în județul Vrancea. A studiat la Facultatea de Teologie din Cernăuți, apoi a obținut doctoratul la Strasbourg, în Franța.
În 1934, a intrat în monahism la Mănăstirea „Noul Neamț” din Basarabia, a fost hirotonit ierodiacon în același an, ieromonah în 1936, iar mai târziu, în 1939, a fost hirotesit arhimandrit.
A fost duhovnic al elevilor de la Seminarul din Chișinău între 1938 şi 1940, apoi duhovnic al Academiei Teologice de la Arad (1944) și asistent la Facultatea de Teologie din București (1944-1948).
Între anii 1949 şi 1954 a fost profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț, unde alături de arhiereul Gherasim Cucoșel și Cuviosul Petroniu Tănase Prodromitul au crescut duhovnicește mulți călugări și preoți. Ulterior, a venit la București, unde a fost profesor și duhovnic la Seminarul Teologic.
Rugul Aprins
Patriarhul Justinian l-a numit stareț al Mănăstirii Antim pentru a scoate gruparea Rugul aprins de sub conducerea unui stareț impus de regimul comunist.
Arhimandritul Benedict Ghiuș, alături de Cuvioșii Sofian și Petroniu Prodromitul, a adunat mulți intelectuali cărora le-a insuflat practica Rugăciunii lui Iisus.
A fost condamnat în 1958 la 20 de ani de închisoare în seria de arestări „Rugul aprins”. Cu rugăciunea pe buze și în inimă, a făcut față torturilor de la Aiud și Salcia timp de şase ani.
După eliberarea din închisoare, în 1964, a fost timp de 10 ani preot slujitor și duhovnic la Catedrala Patriarhală, după care s-a retras la Mănăstirea Cernica. Acolo, s-a ocupat de reeditarea Proloagelor tipărite la Mănăstirea Neamț între anii 1854 şi 1856.
Arhim. Benedict Ghiuș a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica din județul Ilfov.
Sursă foto: Ziarul Lumina
