Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca va găzdui o expoziție de icoane ce aparțin unui pictor declarat încă anonim, din secolul al XVIII-lea, care a activat îndeosebi în localitățile din jurul Clujului și în Sălaj, informează Ziarul Lumina. Alături de cele 30 de lucrări ale pictorului necunoscut va fi adusă și icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dragomirești, una dintre icoanele Transilvaniei despre care se spune că este făcătoare de minuni.
Expoziția, ce va putea fi vizitată în perioada 7-31 august, este realizată prin colaborarea mai multor instituții. Între acestea se numără: Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului, Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca, Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, Muzeul ASTRA din Sibiu și Biblioteca Județeană Mureș din Târgu-Mureș.
Vernisajul expoziției intitulate „Ars incognita. Fascinanta lume a unui iconar din secolul XVIII” va avea loc joi, 7 august, cu începere de la ora 17:00.
Icoane ale Transilvaniei
Alături de cele aproximativ 30 de lucrări ale pictorului necunoscut, va fi adusă și icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dragomirești, județul Maramureș, una dintre icoanele Transilvaniei despre care se spune că este făcătoare de minuni, operă a maestrului anonim pe care expoziția îl comemorează, după cum a precizat muzeografa Ana Dumitran de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.
„Maestrul evocat este unul dintre cei mai harnici pictori români. Expoziția va cuprinde circa 30 de piese, icoane și un iconostas, care vor ilustra activitatea acestui pictor remarcabil, al cărui nume din păcate nu ne este cunoscut. Activitatea sa, foarte bogată, va fi acum, pentru prima dată, prezentată publicului într-un context special, la vernisaj fiind prezentă una dintre icoanele sale, care în timp s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Este vorba de icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dragomirești”, ne-a relatat muzeografa Ana Dumitran.
Maestrul anonim – talentat și trăitor
Icoana de la Dragomirești a supraviețuit unui incendiu. „Talentat și evlavios în același timp, maestrul anonim prezentat acum se numără printre cei care s-au învrednicit să fie autorii unor icoane făcătoare de minuni, una din creațiile sale dovedindu-se incombustibilă, fiind singura supraviețuitoare a incendiului care a mistuit în 1949 mănăstirea de la Dragomirești. Această icoană făcătoare de minuni se adaugă expoziției, pe de o parte, din rațiuni științifice, în efortul de a-l cunoaște mai bine pe pictor, dar mai ales ca experiență a trăirii personale a credinței – pentru participanții la vernisajul expoziției -, una din componentele esențiale ale rațiunii de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind tocmai calitatea sa de a mijloci prezența reală a divinității. Expoziția își propune astfel curajosul țel de a îmbina latura estetică, artistică a icoanei cu cea spirituală, taumaturgică și transcendentală, propunând o cunoaștere deopotrivă din exterior și interior a unui obiect aproape nelipsit din universul nostru cotidian, dar căruia în ultimul timp, din cauza educației secularizate și preanumeroaselor griji existențiale, i-a fost uitată adevărata semnificație”, a explicat Ana Dumitran de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.
Icoana de la Dragomirești
Pictată în jurul anului 1750 pentru o biserică din apropierea Dejului, icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost dusă la Dragomirești de monahul Pimen Moldovan, reîntemeietorul mănăstirii maramureșene, între anii 1925-1927.
În 1949, noul locaș de rugăciune a fost incendiat, singura supraviețuitoare fiind această icoană a Maicii Domnului, care de atunci este venerată în mod special, ea fiind considerată făcătoare de minuni. Prin această scăpare miraculoasă, icoana s-a alăturat celorlalte „Fecioare transilvănene”, care au devenit obiectul pelerinajelor, cea mai cunoscută fiind astăzi, pentru creștinii ortodocși, icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Nicula, județul Cluj.
„Prin prezența acestei icoane în expoziție, publicul este invitat la o clipă de reculegere, de întâlnire cu sinele propriu, în spiritul în care, în veacurile anterioare, lipsiți de orice mijloace profilactice și aflați la cheremul bunului plac al celor puternici, oamenii s-au abandonat credinței în Dumnezeu, cerând cele de folos vieții și pace sufletelor. Parte a istoriei, în oricare dintre laturile sale (politică, economică, religioasă, eshatologică), această credință a oferit alinare și speranță, iar capacitatea sa de a face minuni nu a fost încă epuizată”, a precizat muzeograful Ana Dumitran.
