În noaptea Sfintei Învieri, creștinii nu sunt chemați doar să ia Lumina, ci și să se sfințească prin Lumina Cuvântului Evangheliei. Sunt chemați să mărturisească Lumina lui Hristos care a biruit întunericul iadului și al morții. Sunt chemați să fie, alături de femeile mironosițe și de sfinții apostoli, vestitori ai Învierii, mesageri ai Luminii.
Creștinii ortodocși români au păstrat obiceiul de a duce această lumină a Învierii și la cimitire, la mormintele rudelor, ale prietenilor și cunoștințelor.
„În noaptea de Înviere, cu voie sau fără de voie, suntem în pragul unui mormânt gol; mărturia noastră creștină este dinaintea unui mormânt gol altfel nu ar avea sens credința noastră. Ei bine, în noaptea de Înviere, într-un fel sau altul se golesc mormintele din jurul nostru și se umplu de lumina aceasta a Învierii și a dragostei noastre, fiecare mărturisind nu doar Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, ci și nădejdea învierii celor pe care îi iubim sau i-am iubit, îi respectăm sau i-am respectat, dar mai cu seamă laolaltă cu noi au mărturisit Învierea lui Hristos”, a declarat pentru TRINITAS TV Pr. Conf. Dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.
Mersul la morminte cu lumina de la slujba de înviere este și un semn de comuniune între biserica luptătoare și cea triumfătoare.
În săptămâna luminată nu se fac pomeniri de obște pentru cei morți. Primele pomeniri de acest fel se pot oficia începând din lunea următoare Duminicii Sfântului Apostol Toma, numită în popor „Paștile Blajinilor”.
