Pelerinii care au trecut joi, 25 iulie 2013, pragul mănăstirii orșovene Sf. Ana, au avut parte de o bucurie duhovnicească înălțătoare. La altarul de vară al sfântului așezământ monahal au slujit, în sobor, trei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, din Oltenia și Banat, ieromonahi, preoți și diaconi.
Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, împreună cu Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei și Preasfințitul Paisie, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, după cum ne-a transmis Cătălin Cernătescu.
La finalul, Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre fericirea adormirii omului întru nădejdea dobândirii Împărăției lui Hristos, aducând exemplificări din semnificațiile sărbătorii curente. Părintele Mitropolit a arătat că numai o viață bineplăcută lui Dumnezeu, trăită pe făgașul credinței și al rânduielilor bisericești, poate asigura creștinului un loc în Rai, în familiaritatea Sfintei Treimi.
Întru aceeași nădejde, a vieții veșnice, a fost săvârșit și parastasul pentru ctitorii Sfintei Mănăstiri de pe Dealul Moșului. Dintre aceștia, se remarcă ziaristul interbelic Pamfil Șeicaru, legat cu făgăduință de aceste meleaguri.
Mănăstirea Sfânta Ana a fost ctitorită de Pamfil Șeicaru, care a luptat, în calitate de tânăr sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie, în primul Război Mondial. Ceea ce l-a determinat să ridice un așezământ destinat viețuirii de obște este o întâmplare petrecută în anii războiului, care l-a marcat profund. În toamna anului 1916, chiar pe Dealul Moșului, ziaristul a fost acoperit cu pământ, alături de camaradul său de arme, Petre Găvănescu, de explozia unui obuz.
Amândoi au scăpat cu viață, iar Șeicaru a făgăduit să ridice în acest loc, atunci când va avea posibilitați materiale, o mănăstire, în semn de mulțumire lui Dumnezeu, dar și „în memoria tuturor eroilor care au căzut pentru o Românie Mare”, după cum nota el însuși în actul de donație a mănăstirii către Mitropolia Olteniei, document notificat la München la 24 martie 1975.
Așezământul monahal a fost construit între 1936 și 1939, perioadă în care Șeicaru era director al ziarului „Curentul” și deputat în Parlamentul României. În timpul comuniștilor, chiliile au fost transformate în locuri de cazare, în biserică funcționând o discotecă și un restaurant.
În anul 1990, Mănăstirea Sfânta Ana a fost preluată de proprietarul de drept, dându-i-se și menirea pentru care a fost făcută.
Astfel, abia în decembrie 1990, mănăstirea a fost sfințită de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoți localnici.Complexul monahal inițial a fost alcătuit dintr-o biserică de lemn, cu elemente de stil tradițional românesc și chilii pe ambele părți, ansamblul având forma literei „U”. În ultimul deceniu, a mai fost construită clopotnița cu un altar de vară și un fost bloc de alimentație publică în care funcționează actualmente Muzeul memorial Pamfil Șeicaru, biblioteca, trapeza și un atelier de croitorie.
