Mănăstirea Giurgeni, singura mănăstire din protopopiatul Roman și-a sărbătorit duminica aceasta hramul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Ioachim, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, potrivit epr.ro.
La hram au participat credincioși di toate colțuri țării. Deasemeni toți credincioșii care au venit la această sarbătoare au avut bucuria de a-și manifesta evlavia și a se închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În cadrul Sfintei Liturghii ierodiaconul Nectarie a fost hirotonit în ieromonah. Mănăstirea Giurgeni, a fost la început schit de călugări, înființat în sec. al XVIII-lea, ca metoc al Episcopiei Romanului. Boierul Giurgiu, care era un om cu dare de mână și foarte credincios, a dăruit o bucată din livada sa unor călugări spre a construi un mic schit.
Călugării au construit mai întâi o mică bisericuță din lemn și câteva chilii. Fiind foarte milostiv, boierul Giurgiu lasă argații săi să ajute și călugării din schit la muncile lor agricole. Unii dintre argați chiar s-au stabilit în jurul schitului și și-au făcut case. Așa au apărut Giurgenii Boirești și mai apoi Giurgenii Mănăstirești.
In anul 1809 se atestă existența schitului Giurgeni, care făcea parte din ținutul Romanului, alături de alte schituri ale Episcopiei. Către jumătatea sec. XIX-lea, schitul a fost transformat în schit de maici și apoi în mănăstire de maici. In 1928, mănăstirea a fost reparată, sub conducerea maicii Xenia Sion, iar în 1936 avea statut de mănăstire. Biserica actuală a fost construită în 1833 din caramidă, pe temelie de piatră, în formă de cruce și are ziduri groase.
Altarul este luminat la est de o fereastră, naosul are abside puțin adânci dar foarte largi, delimitat de pronaos cu doi stâlpi puternici marginali, pe ei sprijinindu-se arcada bolții. Catapeteasma este din lemn de stejar și tei, sculptată în atelierele Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române, din București, în anul 1955, având o valoare artistică deosebită, ca și pictura tot din același an.
Printre obiectele de valoare se pot enumera: un epitaf din 1903 aprilie 21, donat de Domnul Mharzili – consilier al țarului Rusiei din acea vreme, diferite icoane praznicale și unele obiecte de cult (potire, cădelnițe, crucifixe). Decretul 410 din 1959 a forțat pe cei de aici să plece la alte mănăstiri sau să se retragă în lume, casele maicilor rămânând în paragină. In 1965 biserica a devenit filie a parohiei Linsești, comuna Oniceni . In luna aprilie 1993, un grup de credincioși a înaintat către Episcopia Romanului o cerere de redeschidere a Mănăstirii Giurgeni.
La 1 iulie 1995, a fost trimis aici ca preot slujitor părintele Antonie Jeflea (fost secretar al mănăstirii Cetățuia – Iași), numit apoi stareț cu data de 1 noiembrie 2000. Astăzi mănăstirea are un numar de 10 viețuitori. Din anul 1995 s-au început lucrările de restaurare și reconstrucție a mănăstirii. S-a făcut un proiect de construire a unei noi biserici și a unui nou complex mănăstiresc pe platoul deja pregătit în vecinătatea actualei biserici.
