La Ipatele anevoie ajunge piciorul orășeanului. Ținând calea Iași-Vaslui, de la Scânteia trebuie să cotești dreapta, pe un traseu ce nu te îmbie deloc să-l străbați. Toată osteneala piere ca prin farmec, odată ajuns. Căci chiar la intrarea în sat, sub un dâmboc de lut galben, se găsește una dintre cele mai frumoase biserici de lemn ale Iașilor.
Drumul, greu, încalecă, gâfâind, șei de deal, coboară în văi și se așterne, leneș, pe loc drept. Piatră spartă, hârtoape, zgrunțuri de pământ, urme ale asfaltului ce va fi domnit pe anumite porțiuni acum cine știe când. Colbul te învăluie din toate părțile, avertizându-te că i-ai stârnit împărăția. Până în satul pietrarilor, la Șcheia, mașina se tot opintește. Efortul drumului e compensat de priveliștile ce se ițesc la orizont. Strașnică înfățișare are Moldova prin cotloanele sale neumblate!
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
