Preoteasa Adina Gilla de la Parohia Tübingen povestește, într-un interviu exclusiv pentru Basilica.ro, despre rolurile pe care este nevoită să și le asume o soție de preot și despre organizația preoteselor din eparhie, care și-a ales-o ca figură protectoare pe presbitera Maria, soția Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae.
Basilica.ro: Vorbiți-ne, vă rugăm, despre comunitatea în care slujiți dvs. Cum sunt familiile românilor de acolo și ce nevoi au?
Preoteasa Adina Gilla: Comunitatea noastră ortodoxă românească din Tübingen are ocrotitori pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și pe Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, doi sfinți care ne inspiră mult curaj și dârzenie în lupta cu „balaurul” lăuntric, dar care ne învață și echilibrul dintre smerenie, nădejde, încredere în Bunul Dumnezeu. Este o comunitate bogată în oameni frumoși la suflet, cu inimi deschise și cu drag de neam.
Parohia ortodoxă română a fost înființată în anul 1996, iar, din anul 2007, am preluat-o noi, soțul meu, Pr. Nicolae Gilla, și cu mine, odată cu slujba Nașterii Domnului. La început a fost o comunitate mică, care a crescut ulterior și la număr, și în ceea ce privește apropierea unii de alții, devenind o familie din ce în ce mai mare și mai frumoasă.
Cât privește familiile de români de aici, sunt ca și familiile de români din România, cu doruri, aspirații, dorințe de mai bine. În căutarea acestui bine realizează însă că atingerea unui standard minim de confort nu le împlinește setea de bine. Binele nu este doar confortul material.
Familiile de aici sunt încercate greu de dorul de acasă, de dorul de părinți și rude. Ne dor rădăcinile…
Adesea cei care vin aici trebuie să se reorienteze profesional, poate chiar să înceapă din nou un alt drum, se confruntă cu întrebări legate de rostul lor, apar întrebări de genul: „Cine sunt?” și „Încotro mă îndrept?” „Pentru ce fac toate acestea?” și „Cu ce scop?”
Și, astfel, măcinați de aceste doruri și în căutarea multor răspunsuri, ajung în comunitatea religioasă căutându-L pe Dumnezeu ca ultim sau prim răspuns, căutând în același timp să-și aline dorul de țară și să-și împlinească identitatea.
Nevoile lor sunt legate în primul rând de afecțiune, de înțelegere, de mângâiere sufletească, de conviețuire și cu alții la fel ca ei, de trăire a propriilor tradiții, a propriei identități.
Basilica.ro: Cum vedeți rolul femeii/mamei în familie?
Preoteasa Adina Gilla: Pentru că nu am copii biologici, am să mă limitez la rolul femeii în familie.
Femeia este barometru stării de bine a soțului și a familiei ei. Ea are rolul important de a găsi balanța între a interveni prea mult sau prea puțin, este invitată în a fi discretă, dar și fermă în același timp, are bucuria de a putea fi un sprijin de nădejde și a contribui substanțial la mântuirea familiei.
Este un rol delicat. Ar fi minunat dacă ar reuși să aibă grijă și de propriile nevoi, priorități, preocupări. Fiindcă, dacă femeia este împlinită, poate ușor să ducă și la împlinirea soțului. O soție frustrată va influența în rău și starea familiei. O femeie fericită va reuși întotdeauna să aibă și o familie fericită.
Basilica.ro: Care este rolul preotesei în comunitățile din diaspora?
Preoteasa Adina Gilla: Nu cred că este un rol anume, depinde de personalitatea fiecăreia și la ce se pricepe fiecare, adesea fiind chemată preoteasa să crească în rolurile ei și în funcție de nevoile comunității în care este chemată să slujească.
Bunul Dumnezeu ne rânduiește comunitatea care ni se potrivește și în care avem posibilitatea să creștem fiecare personal.
Este adevărat că solicitările sunt poate ceva mai mari în diaspora, neavând biserici proprii, nevoiți fiind astfel să slujim în biserici care aparțin altor culte și care se găsesc adesea la o distanță mai mare de unde locuiește familia preotului.
Preoteasa este omul apropiat părintelui, care îl ajută la amenajarea bisericii pentru slujbă, care îi servește câteodată drept șofer, care preia rolul de cântăreț sau mijlocește diferite programări în calendarul părintelui. Este adesea „roata de rezervă”, intervenind acolo unde este nevoie.
Câteodată, preoteasa este sponsorul cel mai de seamă al parohiei, susținându-l financiar pe preot, pentru ca acesta să se poată dedica cât mai mult comunității. Nu de puține ori este cea care duce greul familiei, ocupându-se de copii și de treburile casei, soțul trebuind să se împartă între parohie și serviciu.
Majoritatea preoților din diaspora sunt nevoiți să lucreze și în altă parte pentru a se putea susține financiar.
Rolul de „manager” în comunitate nu este deloc de neglijat, căci în diaspora se organizează multe agape, hramuri, activități și festivități. Apoi rolul de catehet și coordonator al Școlilor Parohiale și al activităților cu copiii.
Un rol ales este și cel de „mamă” de suflet pentru cei din parohie, pentru doamnele din comunitate, care adesea aleargă mai ușor cu o întrebare la doamna preoteasă.
Astfel, este un buchet de roluri care se cer împlinite, dar fiecare împlinește această slujire în funcție de talanții pe care îi are și cu care lucrează. Doar fiind autentice, urmând exemplul Maicii Domnului și ținând aproape de Izvorul Binelui, putem aduce roade de cinste și belșug de har.
Basilica.ro: Ce alte roluri sociale vă mai asumați în comunitatea românească și în afara ei?
De la rolul consilier sufletesc până la cel de însoțitor la diferite oficialități, de la traducător pentru cei din comunitate la cel de coordonator al unor activități cu copiii și cu femeile, de la persoană de legătură pentru alte instituții la organizator al diferitelor proiecte de colaborare între parohiile din preajmă.
Preoteasa este chemată să găsească mereu balanța între resursele ei și solicitările atât în familie, cât și în parohie, dar și la serviciu. Este un amalgam de roluri, de provocări și de binecuvântări.
Basilica.ro: Ați înființat de curând Asociația Maria Stăniloae. Ce v-a determinat să alegeți aceste nume și care este istoria acestui demers?
Preoteasa Adina Gilla: Istoria acestui demers nu este una foarte bogată. Au mai existat câteva inițiative de a aduna rândurile și între noi preotesele, dar au fost întrerupte de pandemie. Nevoia de a ne apropia, de a ne cunoaște, de a ne împărtăși din trăiri și din experiențe s-a simțit tot mai mult.
Astfel, la prima întâlnire internațională a preoteselor, care a avut loc anul trecut, în toamnă, la Heidelberg, în Germania, am folosit ocazia de a pune început bun și noi, cele din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului.
În demersul nostru ne inspirăm și de la doamnele preotese din alte episcopii apropiate (Franța, Italia), care au strâns rândurile mai demult.
Nașul asociației noastre este Preasfințitul Părinte Sofian Brașoveanul, care ne-a propus acest nume și pe care l-am primit cu bucurie. Ne doream să fie un nume al unei preotese românce și al unei femei deosebite.
Părintele Dumitru Stăniloae, întrebat fiind dacă a cunoscut vreun sfânt în viața lui, a spus fără rezerve: „Da, soția mea”.
Îl rugăm și noi pe Bunul Dumnezeu să ajungem la acest nivel de frumusețe lăuntrică.
Basilica.ro: Ce planuri de viitor aveți?
Preoteasa Adina Gilla: În primul rând să lucrăm la mântuirea noastră și a celor din jurul nostru.
Apoi de a ne cunoaște mai bine, de a ne apropia unele de altele, de a ne purta în rugăciune și de a ne sprijini reciproc. Avem stabilite câteva întâlniri online care își propun prezentarea activităților din diferite parohii, precum și abordarea unor teme de interes comun.
În toamnă, în perioada 17-19 noiembrie, organizăm și Întâlnirea preoteselor din Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și Luxemburgului, care va avea loc la Bischofhofen-Zell am See, în Austria, avându-i ca invitați pe Preasfințitul Părinte Sofian, pe doamna preoteasă Cristina Benga, una din coordonatoarele grupului de preotese „Sf. Nona”, pe doamna conf. univ. dr. Dana Opre și pe domnul prof. univ. dr. Adrian Opre, decanul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Basilica.ro: Aveți un mesaj pentru românii din țară?
Preoteasa Adina Gilla: Să-l caute pe Dumnezeu mai întâi de toate!
Să nu absolutizeze Occidentul și nici să nu-l blameze fără să-l fi cunoscut!
Să fie mândri că sunt români!
Noi, cei din diaspora, vă purtăm în rugăciune și în inimile noastre pline de dor, de drag și de recunoștință pentru cei rămași acasă.
Sursa foto: Arhiva personală (deschidere)
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
