Evlavia către Sfântul Nicolae dăinuie de secole

Pe Sfântul Nicolae îl știm din copilărie. Grija cu care ne pregăteam ghetuțele seara și apoi bucuria pe care o trăiam dimineața la aflarea darurilor sunt mereu vii.

Ca părinți, nu trebuie să-i privăm pe copii de aceste sentimente, însă în nici un caz nu trebuie să uităm că Moș Nicolae este un sfânt, care, mai presus de darurile materiale, ne oferă mângâiere sufletească, ocrotire în necazuri sau în boli și speranță, de care avem atâta nevoie mai ales în zilele noastre.

Evlavia românilor la Sfântul Nicolae vine din străbuni. Mărturie stă șirul nemăsurat de biserici închinate milostivului sfânt. Este imposibil să nu întâlnești în călătoriile pe drumurile țării biserici închinate Sfântului Nicolae. Multe sunt monumente istorice. Dintre ele aș aminti Biserica „Sfântul Nicolae” din Densuș (sec. XIII), Biserica „Sfântul Nicolae”-Domnesc din Curtea de Argeș (sec. XIV), lăcașul Sfântului Nicolae din Rădăuți (sec. XIV), Biserica „Sfântul Nicolae”-Domnesc din Iași (sec. XV), biserica Mănăstirii Dealu (sec. XVI) de lângă Târgoviște, biserica purtând acest hram din Șcheii Brașovului (sec. XV).

„Românul întotdeauna a avut evlavie foarte mare la Sfântul Nicolae. Spre exemplu, biserica de la Provița de Sus, unde am fost preot, este construită în 1629 și are al doilea hram Sfântul Nicolae, iar biserica din satul vecin are hramul principal tot Sfântul Nicolae”, spune pr. prof. Florian Boitan, de la Biserica „Sfânta Treime” – Delea Veche.

Sfântul Nicolae, milostivul

Sfântul Ierarh Nicolae a împlinit mereu nevoile sufletești ale poporului nostru, dar mai ales i-a ascultat grabnic pe cei în nevoi materiale. „El biruiește suferința prin mângâiere, este ocrotitorul bătrânilor, al celor nedreptățiți și ajutătorul celor săraci. Poporul nostru, care a fost mereu în umilințe în decursul timpului, a căutat să aibă ocrotitori sfinții ajutători în necazuri. Sfântul Ierarh Nicolae, ca și Sfântul Ierarh Spiridon, nu au avut studii înalte ca marii ierarhi, dar ei au avut o trăire înaltă, iar trăirea aceasta i-a adus aproape de popor, de credincioși”, mai spune părintele.

Locul icoanei Sfântului Nicolae în bisericile care îl au ocrotitor este pe catapeteasmă, în partea dreaptă, lângă icoana Mântuitorului, iar în celelalte biserici este așezat, de obicei, în partea stângă, lângă Maica Domnului. „Se leagă ceea ce am spus până acum. Sfântul Nicolae este așezat lângă Maica Domnului, care este mult milostivă, mult ajutătoare, mult ocrotitoare, mult mângâietoare, fiind astfel legată lucrarea sfântului de cea a Maicii. De aici și evlavia către Sfântul Nicolae”, explică pr. Florian Boitan.

„Nicolae, bre, păzește tu casa”

Până la jumătatea secolului trecut, ne spune părintele Boitan, în orice familie românească primul copil, dacă era băiat, era botezat Ion, iar dacă era fată, Maria, iar următorul, Nicolae. „Îmi amintesc că bunica îmi povestea cu toată seriozitatea și cu toată evlavia minunile Sfântului Nicolae. Îmi vine în minte o minune săvârșită chiar asupra unui necreștin. Sfântul Nicolae este socotit, între altele, și ocrotitorul de hoți. Povestea bunica de un turc care înainte să plece într-o călătorie și-a cumpărat o icoană cu Sfântul Nicolae, a pus-o în casă și a spus: „Nicolae, bre, păzește tu casa cât sunt plecat”. Și chiar au încercat hoții să fure, dar văzând mai întâi icoana care era ferecată au pus mâna pe ea să o fure. Însă au rămas acolo, neclintiți, până a venit stăpânul casei. Acesta, văzând minunea, chiar a exclamat: „Bre, Nicolae, bine ai păzit casa!””, povestește părintele Florian.

Răsăritul și Apusul se închină sfântului

Sfântul Nicolae este și ocrotitorul marinarilor. În timp, crescând evlavia datorită multelor minuni, toți doreau să aibă părticele din moaștele Sfântului Nicolae. Din această dorință a credincioșilor de a cinsti și de a fi ocrotiți de sfântul, dar și pentru a nu cădea în mâinile musulmanilor, la 9 mai 1087 au fost aduse sfintele sale moaștele din Mira Lichiei la Bari, în Italia. „În perioada cruciadelor, era o întrecere între marii cavaleri să aibă moaște ale sfinților renumiți care să-i apere, pe de o parte, iar pe de altă parte era și ceva psihologic, pentru că ostașii cu care se luptau, având aceeași evlavie la sfântul respectiv, percepeau confruntarea ca pe o luptă împotriva sfântului, astfel slăbind zelul soldaților”. Aduse la Bari, catolicii au pus sfintele moaște într-un sarcofag de marmură, sub criptă, nefiind puse spre închinare. Cu timpul, în Apus, evlavia pentru Sfântul Nicolae a scăzut, dar nu doar pentru el, ci și pentru ceilalți sfinți, crescând evlavia pentru sfinții apuseni, care au apărut în timp, mai spune pr. Florian Boitan.

Credincioșii români își pleacă și în zilele noastre genunchii în fața icoanei sale, îl roagă să le rezolve necazurile și greutățile. În Biserica „Sfântul Gheorghe” -Nou din București, la racla unde se păstrează mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, vin mulți pelerini. Iar în milostivirea sa, Sfântul Nicolae înalță rugăciunile lor către Dumnezeu, împărțind fiecăruia din daruri după nevoi.

Copiii și evlavia către Sfântul Nicolae

Părinte prof. Florian Boitan, cum le recomandați părinților să le vorbească copiilor despre Sfântul Nicolae?

Astăzi, prin sărbătoarea Sfântului Nicolae, se caută numai scopul negustoresc, mercantil, și nu cel duhovnicesc. Copilul trebuie să știe că Sfântul Nicolae vine, dar vine la copiii cuminți, arătând că Sfântul Nicolae a ajutat pe fetele acelea sărace, că recunoaște în primul rând faptele fiecăruia și se bucură când facem fapte bune, când ascultăm de părinți. Darul pe care îl aduce sfântul este plin de bunătate, nu trebuie să fie prea scump, valoros sau bogat. Copiii trebuie să se roage Sfântului Nicolae, să-l cheme în rugăciunile lor să-i ocrotească, să-i întărească, să le dea putere, să fie cu ei, să-i călăuzească. În felul acesta trebuie povățuiți copiii, nu cu mănunchiul de nuiele și cu teamă. Trebuie pus accentul că Sfântul Nicolae este blând, bun, îngăduitor, dar că este și drept, pedepsește, însă nu cu nuiaua. Darurile trebuie înțelese ca o mângâiere, o prezență a ocrotirii Sfântului Nicolae pentru copii, pentru cei care le primesc, nu sub formă de negustorie… (Reportaj semnat de Diac. George Aniculoaie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 6 decembrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente