Mitropolitul de Mesogheios, Nicolae, a scris o lucrare cu multe mesaje duhovnicești în legătură cu răspândirea virusului gripei porcine și despre tainele Bisericii noastre Ortodoxe. În lucrare, vorbește despre această nouă amenințare care se numește gripă porcină și care amenință tot mai multă lume și despre faptul că tot mai multă lume se întreabă: această gripă poate fi răspândită prin Sfânta Împărtășanie?
Înaltpreasfinția Sa explică cum că: „se încearcă tot mai mult să se denigreze imaginea Bisericii, dar și distrugerea credinței. Biserica noastră, de 2000 de ani încoace, „împărtășește cu ajutorul tainelor într-un mod atât uman, cât și binecuvântat, pentru tămăduirea și vindecarea sufletului și a trupului”. Este posibil ca împărtășirea cu Dumnezeu să devină cauza bolii? Este posibil ca Trupul și Sângele Domnului nostru să ne infecteze trupul și sângele nostru? Este posibil ca o experiență de peste 2000 de ani să fie învinsă de un raționalism și o prăpastie atât de dure din vremurile noastre? De secole se împărtășesc creștinii, bolnavi sau sănătoși, din același pahar, cu aceeași linguriță, niciodată nu se spală, niciodată nu se curăță și niciodată nu s-a observat nimic, nici o îmbolnăvire. Preoții spitalelor împărtășesc credincioșii și bolnavii, iar acestora nu li se întâmplă nimic. Sfânta Împărtășanie este ceea ce este mai sfânt în Biserica noastră, cel mai bun medicament pentru trup și suflet. Asta este cea mai mare învățătură și experiență a Bisericii noastre. Câți nu cred în miracolul Învierii Domnului, câți ironizează nașterea Lui din Fecioară, câți neagă frumosul miros ale sfintelor moaște, câți desconsideră sfintele moaște, câți uneltesc împotriva Bisericii noastre, câți cer să dispară și cea mai mică urmă de credință din sufletele noastre, normal este ca să încerce să se folosească și de această nouă gripă ca să se ia de sfânta noastră Împărtășanie. Faptul că anglicanii și catolicii au hotărât, pentru a preveni transmiterea prin împărtășanie în Anglia și Noua Zeelandă, arată imensa distanță dintre Biserica noastră care este euharistică, care trăiește, crede și predică despre taină, de celelalte grupuri religioase, care fără să vrea astfel, acceptă lipsa duhului cât și a semnelor lui Dumnezeu, la așa-zisele lor taine și de lipsa lor de identitate bisericească. Viață fără Taină seamănă cu o boală gravă fără medicament. Din păcate, marea problemă nu este acest virus al gripei porcine, așa cum susțin unii și presa, și nici virusul panicii mondiale așa cum susțin colegiile medicale, ci este virusul lipsei de respect și microbul puținei credințe. Și cea mai bună injecție este participarea noastră fără obligații și cu conștiința curată la Taina Sfintei Împărtășanii. Bine ar fi ca duhovnicii noștri, fără discriminare, acolo unde cred că există piedici duhovnicești, să recomande credincioșilor să se împărtășească mai des, în aceste grele vremuri, iar cei care nu au binecuvântarea lor să se împărtășească, să se roage mai mult la paharul vieții, întotdeauna cu frică de Dumnezeu, cu multă credință și cu dragoste adevărată.”
Sursa: romfea.gr
trad. Mușat Ciprian
Sectorul Relații Bisericești și Interreligioase al Patriarhiei Române
