În Bucureştii anilor â40‑â50, Mănăstirea Antim era locul de plămadă al unei autentice culturi spirituale și efervescență duhovnicească în jurul unor mari duhovnici iubitori de slovă fină, dar mai ales ai Cuvântului dumnezeiesc. Redăm în cele ce urmează rânduri inedite de corespondență între părintele Benedict Ghiuș și renumitul savant Alexandru Mironescu, din care reiese că întâlnirile şi zăbovirile lor duhovniceşti n‑au fost zadarnice, ci au rodit bună prietenie și dor după darurile dumnezeiești. Aceste cuvinte doresc să‑l cinstească în chip deosebit pe minunatul părinte arhimandrit Benedict Ghiuș, mutat spre ceruri în urmă cu 25 de ani.
Maai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
