Preasfinţitul Părinte Ignatie a vorbit duminică despre starea pe care o transmite omul credincios, pornind de la exemplul oferit de cei patru tineri din Evanghelie (Marcu 2:1-12) care l-au ajutat pe slăbănog să ajungă, în vederea vindecării acestuia, la Domnul Iisus Hristos.
Episcopul Huşilor a slujit în a doua duminică din Postul Mare, 20 martie 2022, în Parohia „Sfânta Treime” din cartierul Maieri I, municipiul Alba Iulia.
„Cred că ar trebui să ne debarasăm, fiecare în parte, de a ne evalua propria credință, şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne-o vadă cu ochii Săi. Hristos le-a văzut credința acestor patru prieteni”.
„Credința se ascunde foarte mult în faptele noastre – fapte care ar trebui să aibă în conținutul lor discreția, inteligența, înțelepciunea. Să-i lăsăm pe ceilalți să vadă, în comportamentul nostru, în modul nostru de a gândi, mireasma credinței noastre. Nici nu este nevoie să spunem ce facem în ceea ce priveşte credința, ci celălalt să ajungă la această constatare şi să zică: E altceva. E dintr-o altă lume. Omul acesta, parcă nu-i ca ceilalți”.
„Aceste constatări din sufletul lui vor determina o anumită deschidere, o dorință de întâmpinare a celui pe care îl vede că are alt duh, o altă mireasmă, un alt mod de a vedea lucrurile, de a se raporta la ele şi de a le înțelege. Se va apropia de noi, iar noi vom avea ocazia, ca oameni ai Bisericii, ca cei care ne rugăm şi trăim în Hristos, să dăm o mărturie. Dar nu o vom face ca oameni mândri şi plini de noi înșine, ci smerit”, a afirmat Episcopul Ignatie.
„Omul credincios, în primul rând, împărtăşeşte o stare”, a precizat Părintele Episcop. „Nu atât cuvinte, multă vorbărie, ci o stare pe care am vrea să ne-o asimilăm, să o luăm în inima noastră şi să ne înfruptăm din ceea ce trăieşte acela, maximal (plenar), în inima sa. Cei patru din Evanghelie, cărora Iisus le-a văzut credința, erau numai stare. De aceea au fost şi ingenioşi şi foarte curajoşi, ducându-l pe acest slăbănog în fața lui Hristos”.
Preasfinţitul Părinte Ignatie a îndemnat:
„Să nu ne evaluăm noi credința. Criteriile noastre sunt întotdeauna subiective şi nu reuşesc să facă o corespondență justă între ceea ce este cu adevărat în noi şi ceea ce am vrea să transmitem”.
„Să-L lăsăm pe Dumnezeu să vadă credința din inima noastră. Nouă nu ne rămâne decât să ne străduim să interiorizăm, să asimilăm (metabolizăm) cuvintele Evangheliei pe care le auzim în Biserică, pentru că, metabolizându-le, devin o stare, şi noi înşine ajungem la concluzia că nu mai este nevoie de cuvinte”.
Foto credit: Episcopia Huşilor
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
