Vrednicul de pomenire Gherasim Putneanul, fost episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost comemorat sâmbătă, 7 decembrie 2013, la Mănăstirea Cămârzani din județul Suceava, potrivit mmb.ro. În apropierea așezării monahale se află mormântul cu trupul neînsuflețit al ierarhului de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc anul acesta nouă ani. Slujba Parastasului a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, alături de un sobor de preoți și diaconi.
Episcopul Gherasim Putneanul s-a născut în comuna Râșca la 30 mai 1924. Copilăria grea, cu pierderea tatălui și cu lumina cărții primite la Ciumulești, l-a făcut pe tânărul de atunci să aleagă drumul mănăstirii. A ucenicit la Boureni un schit care ținea de Mănăstirea Neamț, iar după împlinirea obligațiilor militare a intrat în marea obște de la Neamț. După ucenicia de la Neamț și după studiile teologice seminariale și universitare, ieromonahul Gherasim a fost, pe rând, profesor la seminarul nemțean, egumen la Vovidenia, egumen al Mănăstirii Neamț și apoi stareț la Putna, cu o rodnică și lungă stăreție în perioada grea a anilor 1962 1977. La Putna a restaurat întreg complexul mănăstiresc, fiind constant sprijinit de mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. Prin rânduiala lui Dumnezeu, în 1977 a fost chemat la slujirea arhierească. Ca arhiereu-vicar la Arad și Buzău, PS Gherasim a lucrat cu multă râvnă în ogorul Bisericii. În 1992 a revenit acasă, în ținutul natal, slujind ca episcop-vicar al Sucevei și Rădăuților, având reședința în incinta Mănăstirii Bogdana. S-a dovedit a fi un misionar dinamic și duhovnicesc, păstrător al tradițiilor ortodoxe românești. A călătorit adesea în străinătate, unde a vizitat parohii românești din diaspora și comunități monahale. Bun cunoscător al tipicului bisericesc și iubitor de viață liturgică, episcopul Gherasim slujea cu multă bucurie și evlavie. Din încredințarea Înalt Preasfințitului Pimen, a sfințit zeci de biserici de mir și de mănăstire, a încurajat zidirea de biserici, înființarea de schituri și mănăstiri, acordând o atenție deosebită Mănăstirii Cămârzani din satul natal al mamei sale. În același timp, a fost preocupat de viața duhovnicească a clerului, monahilor și credincioșilor, fiind un duhovnic al multor oameni de vârste și profesiuni diferite. Ca ierarh în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost totdeauna respectuos și comunicativ, smerit și voios, dornic să învețe de la alții și să sfătuiască pe alții.
