Domnul Iisus Hristos nu este indiferent față de suferința oamenilor

Biserica Ortodoxă se află astăzi, 13 iulie 2014, în Duminica a V-a după Rusalii sau a Sfinților Părinți de la Sinodul al IV-lea Ecumenic. În cuvântul de învățătură rostit după Sfânta Liturghie la Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificațiile Pericopei Evanghelice de la Sf. Ev. Matei (8, 28-34; 9, 1) citită astăzi în lăcașurile de cult care ne prezintă Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei.

„Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne arată puterea vindecătoare a Domnului nostru Iisus Hristos și, în același timp, dorința Sa de a elibera pe oameni de puterea duhurilor rele. Mântuitorul Iisus Hristos, venind în lume și scoțând demonii din oameni, pronunța deja un început de judecată înainte de timpul judecății finale a lumii. El începea eliberarea lumii de stăpânirea diavolului, iar această lucrare a Sa era socotită de demoni ca fiind o judecată înainte de vremea judecății de la sfârșitul lumii”, a spus Preafericirea Sa.

Iubirea milostivă a lui Hristos pentru oameni este chinuitoare pentru duhurile rele care urăsc pe oameni

„Acești demoni care au pus stăpânire pe doi oameni cunoșteau mai mult decât oamenii obișnuiți ce se va întâmpla în Ziua Judecății cu cei care săvârșesc răul. Dar acum Mântuitorul Iisus Hristos îi judecă și îi chinuiește doar prin prezența Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii, adică prin contrastul dintre iubirea Lui milostivă și răutatea lor violentă față de oameni. Iubirea Lui milostivă și smerită îi chinuia pe acești demoni, care nu iubeau pe oameni, ci îi urau și căutau să-i împiedice să trăiască în armonie cu alți oameni. Deși nu i-a certat și nu i-a pedepsit atunci pe demoni, Iisus îi chinuia totuși, adică le provoca suferință spirituală prin însăși prezența sfințeniei Lui și a iubirii Lui milostive față de oamenii chinuiți de demoni.

În mod deosebit, Evanghelia ne arată că Domnul Iisus Hristos nu este indiferent față de suferința oamenilor, mai ales față de suferința oamenilor pe care nu-i mai ajută alți oameni. Nimeni dintre oameni nu L-a rugat pe Iisus ca să-i vindece pe acești doi îndrăciți. De ce? Pentru că populația cetății din care proveneau acești doi oameni chinuiți de demoni nu-i mai considera oameni, ci demoni răufăcători. Din cauza duhurilor rele care se aflau în ei, aceștia deveniseră foarte furioși și violenți. Dar tocmai spre acești doi oameni demonizați de care nimeni nu se mai îngrijea, ci toți se temeau, vine Mântuitorul Iisus Hristos ca să-i elibereze. În mod intenționat El a trecut prin locul acela unde persoana umană era chinuită, înstrăinată și înrăită, scoasă din firescul ei. Demonii dezorientează, înstrăinează și dezumanizează pe oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos vrea să elibereze pe oameni de răutate și violență, să-i facă pașnici, să-i transforme din răufăcători în binefăcători, ca să-și redobândească demnitatea lor de ființe create după chipul lui Dumnezeu Cel Bun și Milostiv”, a mai arătat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Hristos face din oameni înstrăinați oameni apropiați

Patriarhul României a mai spus că atunci „Când vindecă pe cei doi demonizați, Mântuitorul Iisus Hristos ridică ceea ce este căzut în om și eliberează ceea ce este înrobit în om, adică facultățile sufletești ale omului creat după chipul Persoanelor divine. Deși posedați de demoni, acești oameni sunt totuși oameni, dar nu mai sunt persoane libere, deoarece ei nu mai folosesc în mod liber, personal, propriile lor facultăți mintale și propriile lor simțiri sufletești, ci altcineva se folosește de vocea lor, de gândirea lor și de mișcările trupului lor. Ei sunt înstrăinați de propria lor persoană. Aceasta înseamnă că duhurile rele înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalți oameni și de el însuși.

Mântuitorul Iisus Hristos, ca doctor al sufletelor și al trupurilor, ridică, eliberează, vindecă și face din oameni înstrăinați oameni apropiați, le redă sănătatea și demnitatea, precum și bucuria de-a fi în comuniune cu El. În Evanghelia după Luca se arată că unul dintre acești demonizați, după ce a fost vindecat, s-a așezat la picioarele Mântuitorului și I-a cerut să-l ia cu Sine. Însă Mântuitorul i-a spus: „Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu” (Luca 8,39). Ca semn de recunoștință pentru că a fost vindecat, acesta dorea să devină un ucenic și un misionar care să-I urmeze lui Iisus, să fie pretutindeni alături de Cel ce l-a vindecat, dar Iisus l-a sfătuit că e mai de folos ca el să fie un mărturisitor statornic în regiunea în care locuia, pentru ca lumea care-l cunoștea cât de rău era el înainte să poată vedea cât de bun a devenit acum prin vindecarea dăruită lui de Dumnezeu”.

Valoarea spirituală a omului întrece orice valoare comercială

De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a apreciat că „Demonii, plini de răutate, văzând că Iisus vrea să elibereze pe oamenii chinuiți de ei și astfel ei nu mai pot să facă nici un rău acestora, au cerut lui Iisus să-i lase să intre într-o turmă de porci, adică să facă rău animalelor pe care le aveau în proprietate locuitorii din ținutul Gherghesenilor, regiune care se învecina cu cetatea Gadara.

De ce a permis Iisus ca demonii să intre în turma de porci? Mântuitorul Iisus Hristos, printr-o pedagogie divină, a îngăduit ca demonii din oamenii posedați să intre în turma de porci tocmai pentru a mustra, printr-o pagubă materială, pe locuitorii din ținutul Gherghesenilor. Permițând demonilor să intre în turma de porci, Iisus i-a certat pe locuitorii acestui ținut pentru că ei, din lăcomie de bani, încălcau Legea lui Moise care nu le permitea să crească porci. Deci, ei creșteau porci nu pentru mâncare, ci pentru vânzare sau comerț, nu pentru a se hrăni, ci pentru a se îmbogăți. Dorința lor de câștig material devenise mai puternică decât evlavia lor în împlinirea Legii. Dorința lor de câștig devenise un idol, din pricina duhului lăcomiei care-i stăpânea. Astfel Iisus a vindecat pe cei doi oameni stăpâniți de duhurile rele violente și apoi a mustrat, printr-o pagubă materială, pe locuitorii acelui ținut lacomi de câștig ilegal, dorind astfel să-i vindece și pe ei de un alt duh rău sau necurat, și anume duhul lăcomiei, care-i făcea insensibili la suferința altora. Adesea pagubele materiale sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a ne îndrepta viața spirituală, întrucât ne-am legat prea mult de cele materiale”.

Duminica viitoare Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a VI-a după Rusalii.

Comentarii Facebook


Știri recente