În Scrisoarea Pastorală de Crăciun, Episcopul Iustin al Maramureșului și Sătmarului subliniază necesitatea de a face o alegere clară între a trăi în lumină, prin credință și iubire, sau în întuneric, prin fărădelege și respingerea lui Hristos, în contextul lumii contemporane, plină de conflicte, dezbinări și provocări morale.

„Bucuria, lumina, pacea și mântuirea aduse lumii de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, au fost mereu propovăduite de Biserică, Evanghelia fiind cea mai bună și mai plină de speranță veste pentru întreaga umanitate”.

Făcând referire la vorbele profetice ale Mântuitorului „Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina” (Ioan 3, 19-21), Preasfinția Sa explică faptul că oamenii vor fi împărțiți între „fiii luminii, credincioșii lui Dumnezeu, și fiii întunericului, care L-au respins pe Hristos, Lumina lumii”.

„De două mii de ani, Biserica lui Hristos, «pe care nici porțile iadului nu o vor birui» (Matei 16, 18), răspândește lumina, pacea, bucuria, iubirea și iertarea între neamurile pământului”.

Agentul răului

Preasfințitul Părinte Iustin subliniază, de asemenea, faptul că diavolul este agentul răului, care aduce dezbinare, ură, conflict și moarte în lume, iar cei care nu cred în Hristos și se consideră stăpâni ai lumii sunt implicați în suprimarea libertății și demnității umane.

„Însă cel rău, diavolul, vrăjmașul fericirii și al mântuirii oamenilor, seamănă dezbinare, ură, conflict, război și moarte. Cei care nu cred în Hristos și se cred stăpânii lumii continuă să suprime libertatea și demnitatea umană, care sunt daruri supreme și inalienabile, dăruite de Dumnezeu omului de la facerea lumii”.

„Crezându-se stăpâni peste oameni, ei adoptă legi ale fărădelegii, fac din fărădelege lege, împotriva adevărurilor fundamentale ale umanității, încercând să schimbe normalitatea creată de Dumnezeu și să smintească viața firească din canonul și norma ei, care sunt sfinte”.

Familia este sfântă și indisolubilă

În Pastorala de Crăciun din acest an, Preasfinția Sa amintește, totodată, despre sfințenia și indisolubilitatea familiei, formată din bărbat și femeie.

„Fiecare familie – bărbat și femeie, după modelul biblic – este binecuvântată și sfântă, având menirea procreării și continuării vieții pe pământ. Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Marcu 10, 9)”, a spus Mântuitorul. Este, așadar, o sfidare la adresa lui Dumnezeu încercarea de a schimba rânduiala firii omenești”.

„Dar să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică!, căci Dumnezeu veghează și proniază, iar Biserica lui Hristos rabdă, iubește, iartă și se roagă pentru păzirea poporului lui Dumnezeu de uneltirile celui rău”.

Lipsa fricii față de Dumnezeu

Preasfinția Sa creează de asemenea imaginea unui mediu social marcat de suferință și fragmentare, în care lipsa fricii față de Dumnezeu și lipsa reperelor morale sunt sursa dezechilibrelor globale.

„Toate derapajele omului – războaiele nedrepte, asuprirea popoarelor de către cei puternici, sfidarea arogantă a celor slabi și neajutorați, sărăcirea națiunilor prin furt, înșelăciune și repartizarea inegală a resurselor pentru existență; dezintegrarea neamurilor prin planuri oculte de subminare a valorilor identitare, a valorilor care au consacrat lumea civilizată și creștină; lipsirea de libertate, de dreptul de a decide propria cale de urmat și impunerea, în mod autoritar și unilateral, a unor direcții greșite care produc traume unor popoare întregi; intervenția brutală în dreptul națiunilor de a-și alege în mod demn și liber calea – toate acestea sunt cauzate de lipsa fricii de Dumnezeu, de judecata și pedeapsa Lui cea dreaptă”.

„Dumnezeu ne lasă să mergem pe calea aleasă, chiar și atunci când am ales să nu mergem pe calea Lui. Dar când lucrurile se agravează – când glasul poporului necăjit și asuprit nu este ascultat, când poporul este privat de iubirea și de empatia pe care le merită, când este lipsit de apărare și de sprijin, când este lipsit de dreptul de a-și rândui familia și viața, de posibilitatea de a-și procura cele necesare pentru a se întreține, pentru a-și crește și a-și educa copiii și pentru a trăi decent, firesc, în respectul valorilor sfinte și identitare – Dumnezeu își face simțită prezența, prin mila și dreptatea Sa”, adaugă ierarhul.

Foto credit: Episcopia Maramureșului și Sătmarului