Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit în seara zilei de 2 aprilie 2014 Denia Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara.
La slujbă au participat studenți de la Facultatea de Teologie din Timișoara, precum și un număr mare de credincioși, cunoscut fiind că această rânduială este săvârșită integral o singură dată pe an, în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a Postului Mare, iar fragmentar se citește în primele 4 zile ale săptămânii întâi a postului. Acesta cuprinde 250 de tropare sau strofe, structurate în nouă serii de cântări, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăință, urmate de stihul „Miluiește-mă Dumnezeule, miluiește-mă!”. În încheiere, fiecare cântare conține câte două tropare, unul închinat Preasfintei Treimi, iar celălalt Maicii Domnului. Acesta este în primul rând o meditație biblică și o rugăciune de pocăință și a fost alcătuit de Sfântul Andrei, Arhiepiscopul Cretei, adormit în anul 740. Totodată, în cadrul Deniei Canonului cel Mare a fost citită și Viața Sfintei Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
„Pedagogia duhovnicească promovată de către Biserică prin cultul ei, utilizează paradigmele bilblice, cu precădere vetero-testamentare și mai apoi cele neo-testamentare, în construcția poetică a Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Integrat, de această dată în săptămâna a cincea a Postului mare, în slujba utreniei, Canonul cel Mare vrea să evidențieze exercițiul de priveghere, de trezvie duhovnicească prin extinderea rugăciunii peste noapte, după obiceiul vechilor lavre mănăstirești. Pe de altă parte lectura vieții Sfintei Maria Egipteanca, promovează dar și exemplifică, chipul pocăinței, al ascezei duse la extrem, pe de o parte, din durere pentru viața întinată și de goliciune duhovnicească, departe de rostul firesc și deplin al acesteia, iar pe de altă parte, dintr-un dor nebun după Acela, care toate le plinește, le desăvârșeste, le sfințește și deopotrivă le mântuiește. Metanoia exprimată poetic sau prozaic, fie prin intermediul stihurilor Canonului cel Mare, sau prin compunerea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, descoperă, atât cititorului, cât mai degrabă rugătorului, icoana iubirii milostive a lui Dumnezeu, cât și râvna desăvârșitoare ce Îl revelează și împărtășește omului pe Hristos-Mântuitorul sufletelor noastre”, a specificat Arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Timișoarei.
