Zidire trainică din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, monument de arhitectură eclezială, biserica purtând hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena reprezintă un adevărat document dăltuit în lemn al obiceiurilor și mentalităților specifice zonei și epocii, în contextul perpetuării Ortodoxiei în această margine a Țării Românești.
Valea Lotrului, regiune de o grandioasă frumusețe a Olteniei de Nord, este păstrătoarea unor inestimabile comori de arhitectură tradițională, încă prea puțin cunoscute și puse în valoare. Între acestea își au un loc ales trei locașuri de închinare din lemn ctitorite la granița dintre Evul Mediu românesc și modernitate: bisericile de lemn de la Mălaia, Ciungetu și Brezoi. Dacă prima dintre ele, cea din Mălaia, este ridicată de Episcopul Iosif al Argeșului, celelalte două sunt ctitorii ale țăranilor moșneni.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
