La începutul lunii octombrie, iubitorii de cultură franceză și filozofie au avut marea bucurie de a se întâlni și a sta de vorbă cu Jean-Luc Marion, important filozof, membru al Academiei Franceze și profesor emerit de istorie a filozofiei moderne și metafizică la Universitatea Paris-Sorbonne. Apreciat la nivel mondial pentru gândirea sa profundă și cu un puternic caracter teologic, academicianul a ținut să vorbească românilor despre situația creștinilor în societatea actuală și alte probleme delicate legate de credință și mărturisire.
Invitat de onoare al Institutului Francez din România și al Societății Române de Fenomenologie, Jean-Luc Marion s-a aflat în perioada 5-11 octombrie la Iași și la București, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa atât din partea Universității „Al. I. Cuza” din Iași, cât și a Universității București, participând la mai multe conferințe și colocvii. Dintre acestea, în seara zilei de 9 octombrie, academicianul francez s-a aflat la Centrul de studii bizantine „Sfinții Petru și Andrei” din Capitală, unde a susținut conferința intitulată „La situation des chrétiens dans le temps contemporain, entre nihilisme et apologie” (Situația creștinilor în timpurile actuale, între nihilism și apologie). „Îmi face plăcere să mă aflu aici în București, iar prezența atâtor oameni aici îmi arată că sunt foarte multe lucruri de spus. Chestiunea pe care mi-ați cerut să o abordez este extrem de banală. Ea constă în a ști care este situația, să-i spunem culturală, deși nu ne referim la o cultură anume, a creștinilor în societatea contemporană, iar această situație cred că se încadrează între doi termeni: pe de o parte nihilismul, ca diagnostic, și apologia, ca răspuns”, a spus Jean-Luc Marion în deschiderea discursului său.
De multe ori, azi, faptul că te mărturisești creștin nu este în avantajul tău
Pornind de la idei extrem de simple, reputatul gânditor francez a atras atenția asupra unor realități care adesea le scapă oamenilor simpli, acest fapt atrăgând după sine o interpretare greșită sau cel puțin superficială a lumii în care trăim, provocând conflicte sau probleme nejustificate. Una din primele observații făcute de dânsul s-a referit la însăși calitatea de creștin, însușire care și-a pierdut în înțelegerea comună o parte din înțelesul de bază. Creștinul, spune el, este în primul rând cineva care își asumă credința ca pe un stigmat, pentru că, mai ales în perioada primară, numele de creștin nu era o laudă, ci o etichetă dată de lumea păgână prin care erai identificat ca următor al lui Hristos, lucru ce nu aducea întotdeauna cu sine numai urmări pozitive. „Creștin este acela care acceptă să fie numit creștin, fie că este pentru bine, fie că este pentru rău. Creștinul este acela care, în momentul în care i se spune „tu ești unul dintre discipolii Lui”, o recunoaște în public cu tărie, chiar dacă asta nu e în avantajul lui, situație care se poate întâmpla în mod frecvent și în zilele noastre”, a explicat Jean-Luc Marion.
De aici, invitatul Institutului Francez din România a arătat că Biserica creștină s-a aflat mereu într-o perpetuă stare de criză, provocată de diferența dintre membrii ei și societatea în care își desfășoară activitatea. „Foarte des se ridică problema crizei în care se află Biserica sau creștinismul, dar întotdeauna ca o criză a unor lucruri exterioare. Dar această abordare este superficială! Criza vine din faptul că creștinul se diferențiază de restul lumii. El nu este ca toți ceilalți. Și asta e bine!”, a spus filozoful francez. „Un creștinism care nu ar produce nici o criză ar fi nul și neavenit. Există o criză a creștinismului prin definiție. În Franța, de exemplu, suntem tentați să spunem că există o situație de criză deoarece creștinii, ca grup social și, bineînțeles, ierarhia Bisericii nu sunt în stare să reziste transformărilor sociale, să înfrunte provocările noilor vremuri și să se adapteze lumii viitoare. Este așadar vorba de o reformă care întârzie și, dacă nu se face foarte repede, se pierde”, a completat acesta.
Această situație, a explicat mai departe Jean-Luc Marion, este normală și benefică atât Bisericii, cât și societății în care trăim, fiind unul din factorii care contribuie la echilibrarea lumii și a ideilor care apar în ea. „Să presupunem că creștinii vor face ceea ce mass-media și societatea modernă aflată în continuă schimbare le cer: să se adapteze. Dacă ar fi făcut asta ori de câte ori li s-a cerut, fața istoriei noastre astăzi ar fi cu totul alta. Întâi de toate, s-ar ajunge la erori politice grave, iar din acest punct de vedere istoria ne-a arătat prin experiența generațiilor următoare că e bine că nu se adaptează prea repede. Rătăcirile societății ar fi cu mult mai jalnice altfel. În al doilea rând, ei ar dispărea ca mișcare și resursă socială în națiune. Deci creștinii dețin un rol important și contribuie la menținerea sănătății sociale, aducându-și contribuția atâta vreme cât nu ascultă de logica dominantă, atâta vreme cât pot să facă diferența. Dacă ei se adaptează, ei dispar! Ei nu trebuie să se adapteze, tocmai ca să își păstreze acest rol.”
Biserica este singura „mașinărie” în stare să îi transforme pe păcătoși în sfinți
Creștinii reprezintă așadar o forță și un factor pozitiv tocmai pentru că păstrează învățăturile și modul de viață vechi, propovăduit de Mântuitorul și de ucenicii Săi și nu sunt identificabili cu restul societății. Criza Bisericii este un fenomen care a existat și va exista în permanență, pentru că, într-un fel, îi este menit să fie așa, ținând cont și de unul din cele mai semnificative aspecte ale alcătuirii sale: „Biserica e alcătuită din păcătoși și trădători, iar asta e normal! De unde altundeva să luăm creștinii dacă nu din acești oameni? Ceea ce este surprinzător nu este că Biserica este formată numai din păcătoși și „trădători”, ci modul în care din acești păcătoși Biserica „fabrică” sfinți. Biserica este singura „mașinărie” în stare să îi transforme pe păcătoși în sfinți. Este uimitor! Trebuie să rectificăm așadar felul în care punem problema despre situația creștinilor într-o anume epocă. Altfel, riscăm ca această dezbatere, provocată în mod frecvent, să rămână una profund sterilă, ce nu poate duce decât la niște concluzii extrem de vagi, în timp ce chestiunea este mult mai profundă decât am putea noi crede”, a spus invitaților academicianul francez.
Să menținem vie moștenirea lăsată lumii de Mântuitorul
Discursul apreciatului om de cultură Jean-Luc Marion s-a dorit a fi o analiză simplă, dar profundă la o problemă care suscită frecvent mințile oamenilor din societatea actuală aflată în continuă mișcare. Situația creștinilor în lume a fost și va fi mereu una grea, nelipsită de presiuni venite din partea celor care nu urmăresc altceva decât bunăstarea lor proprie, folosindu-se de ideologii politice care vin și pleacă, ori un mod de viață egoist, total lipsit de iubirea la care ne îndeamnă Hristos. Fără să se arunce în afirmații grele sau să acuze pe cineva, filozoful francez a atras atenția celor adunați să îl asculte că membrii Bisericii, oriunde s-ar afla ei, au datoria să mențină vie moștenirea lăsată de Mântuitorul lumii, îndemnându-i să fie demni, puternici și să își asume identitatea de următori ai lui Hristos. (Articol semnat de Cristian Bostan și publicat în săptămânalul „Lumina de Duminică” din data de 3 noiembrie 2013)
