Creștinismul e cu cruce, dar cu o cruce care aduce bucurie. Ce înseamnă asta, să-ți iei crucea? Înseamnă mai multe lucruri, dar între altele și aceasta: să-ți iei partea de osteneală care ține de depășirea de tine însuți, care ține de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Să știți însă că omul care ajunge să-i devină normale virtuțile nu patimile, acela nu mai are probleme, nu mai are luptă cu el însuși, are odihnă. Pe la noi, la mănăstire, au trecut niște călugări francezi catolici care au devenit ortodocși, și când au trecut pe la noi, catolici fiind ei, un părinte, Placide – poate ați citit cartea Nostalgia Ortodoxiei – a vorbit, era Duminica a treia din Postul Paștilor, Duminica Sfintei Cruci, și îmi aduc aminte clar că a spus: „Crucea este fața lui Dumnezeu îndreptată către oameni”. Mi-a plăcut tare mult. Fața lui Dumnezeu îndreptată către oameni. Eu am tradus cuvântarea lui pentru credincioșii care erau în biserică și chiar le-am subliniat lucrul acesta, din partea mea, că e foarte important să privim Crucea în felul acesta, ca: „Fața lui Dumnezeu îndreptată către oameni”. De ce e fața lui Dumnezeu îndreptată către oameni? Pentru că Dumnezeu e iubire. În Sfânta Scriptură a Noului Testament, în Epistola I Sobornicească a Sfântului Evanghelist Ioan, epistolă cu care el a însoțit Evanghelia, se afirmă de două ori că Dumnezeu este iubire. Crucea este un fel de față a lui Dumnezeu îndreptată către oameni, pentru că Dumnezeu este iubire, și în jertfă se arată iubirea și în Cruce se arată jertfa și iubirea sau iubirea jertfitoare, deci iubirea lui Dumnezeu. Crucea este fața lui Dumnezeu îndreptată către oameni, dar nu-i numai atât, este și Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, adică biruința prin Înviere.
(Părintele Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj, 2011, p. 40)
