- Pomenirea celor adormiți în Domnul este un act de credință ortodoxă, întrucât ea se bazează pe credința că sufletul omului este nemuritor.
- Taina vieţii, ca şi taina morţii, sunt taine mai presus de înţelegerea noastră.
- Prin rugăciune, noi păstrăm legătura cu sufletele celor care au trecut la Domnul şi în acelaşi timp cerem ca ei să se odihnească sau sufletul lor să găsească pace şi odihnă, în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi.
- Avem în rugăciunea Bisericii cea mai corectă, luminoasă şi folositoare cale, aceea de a arăta iubirea faţă de cei trecuţi la Domnul prin rugăciune şi prin milostenie.
- Cei adormiți ştiu ce facem pentru ei şi simt când îi pomenim cu dragoste, punem lumânări şi flori pe mormânt şi sărutăm sfânta cruce de cu nădejdea învierii celei de obşte.
- Avem datoria morală și spirituală să-i pomenim în rugăciune pe cei trecuţi la Domnul şi mai ales să arătăm semne de iubire duhovnicească faţă de cei care au rămas îndoliaţi.
- Cultul pomenirii morților a dat o cultură și o conștiință a continuității și a comuniunii peste timp.
- Rugăciunile de pomenire a celor trecuți la Domnul sunt binefacere spirituală pentru sufletele acestora, dar şi consolare pentru familiile lor îndoliate.
- Iubirea izvorâtă din credinţă şi rugăciune este mai tare decât moartea.
- Când ne rugăm pentru cei adormiți în Domnul arătăm că îi iubim și după moarte, iar sufletul lor nemuritor simte iubirea noastră.
- Pomenirea celor adormiți în Domnul este un act de speranță.
- Lumânările pe care le aprindem pe morminte sunt lumânările credinței și ale nădejdii creștine că sufletul omului este nemuritor, iar trupul său va învia la cea de a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.
Cei adormiți ştiu ce facem pentru ei şi simt când îi pomenim cu dragoste | Pomenirea celor adormiți în 12 cuvinte ale Patriarhului
