„Botezul Domnului” sau Boboteaza, prăznuită în fiecare an la 6 ianuarie, alături de ziua de pomenire a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, 7 ianuarie, marchează sfârșitul sărbătorilor dedicate Nașterii Mântuitorului. În Răsărit, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea, Nașterea Domnului era cinstită în aceeași zi cu Botezul, la 6 ianuarie. Această dublă sărbătoare este numită „Epifania” – Praznicul Arătării Domnului în lume.
„Crăciunul și Boboteaza au fost serbate împreună până în secolul al IV-lea când s-a făcut un schimb între Răsărit și Apus. Răsăritul a îmbogățit Apusul cu sărbătoarea Botezului Domnului, numită Epifanie sau Teofanie”, a mărturisit pentru TRINITAS TV ÎPS Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului.
Nașterea Domnului și Boboteaza sunt două dintre praznicele împărătești ale Mântuitorului cu dată fixă.
„Apusul ne-a dat nouă sărbătoarea Nașterii Domnului cu dată fixă, 25 decembrie, după calculele astronomice legate de solstițiul de iarnă, creând acel ciclu al sărbătorilor cu dată fixă în ordine cronologică”, a mai spus ÎPS Părinte Laurențiu.
Ambele sărbători se bucură de o bogată tradiție populară, de inspirație religioasă, la majoritatea popoarelor creștine, aceasta fiind o dovadă în plus a vechimii lor.
