În imediata apropiere a Iașului, la Vorovești, o bisericuță de lemn ridicată înspre sfârșitul veacului al XVIII-lea aduce mărturie despre un timp al răgazului, al regăsirii, al căutării și făuririi frumosului în formele sale cele mai simple.
Drumul bisericilor de lemn ale Moldovei străbate azi județul Iași și se oprește la Vorovești, un sat al comunei Miroslava. Aici a fost ridicată, la sfârșitul veacului al XVIII-lea, o bisericuță de lemn reprezentativă pentru arhitectura în lemn a zonei. O îmbinare de bârne atent șlefuită, pe care meșterii lemnari au așezat toată priceperea și gingășia lor.
Construită pe culmea celui mai înalt deal al Voroveștilor, bisericuța se zărește de peste tot. O cetățuie albă, încălzită cu dărnicie de soarele ce-i stă mereu deasupra, răspândind peste sat starea de pace adunată acolo de veacuri. Vatra așezării e legată de micul locaș de un drumeag abrupt, anevoie de urcat. Însă toată oboseala urcușului e compensată sus, pe platou, de căldura și cumințenia ce vin dinspre delicata căsuță a lui Dumnezeu. Cerul și pământul par, aici, totuna, îm-brățișând dealurile și văile modelate cu chibzuință în jur. „E o oază de liniște și pace, aici, pe dealul ăsta. Urcând până aici e ca un drum spre izbăvire, sus simți cu adevărat că cerul e mai aproape. Sunt foarte atașat de bisericuță, de oameni, de locuri. E viața mea aici. Cu ei trăiesc, ne rugăm împreună, fac parte din sufletul meu, căci sunt oameni simpli, dar credința le este adâncă”, spune părintele Daniel Graur, paroh la Vorovești de 15 ani.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
