Locuitorii Parohiei Șimișna, Protopopiatul Jibou, s-au aflat în zi de sărbătoare sâmbătă, 31 august 2013, aceștia bucurându-se de prezența în mijlocul lor a Înaltpreasfințitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, și a Preasfințitului Petroniu, Episcopul Sălajului, informează Ziarul Lumina, Ediția de Transilvania.
După ce au fost întâmpinați în biserica mare din localitate, cei doi ierarhi au pornit în procesiune, alături de preoții din parohiile de pe Valea Someșului și credincioși, spre Biserica „Sfântul Nicolae”, unde au săvârșit slujba de resfințire a locașului de cult, urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii.
La momentul potrivit Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a rostit un cuvânt de învățătură intitulat „Importanța bisericii pentru fiecare dintre noi și pentru tot neamul laolaltă”. Cu acest prilej, ierarhul a arătat că, dintotdeauna, oamenii care au fost apropiați de viața spirituală au fost preocupați de lăcașul de închinăciune. „De când Dumnezeu l-a făcut pe om, el a fost legat de lăcașul de închinăciune. În Cartea Facerii, din Sfânta Scriptură se spune că la un moment dat, patriarhul Iacob era peregrin prin pustie și a adormit cu capul pe o piatră. Era îngândurat, era trist, era necăjit. Și a visat că de la cer la pământ era o scară, iar îngerii lui Dumnezeu urcă și coboară pe scară, iar în capătul scării era Tatăl Cel ceresc, Care i-a grăit: «Iacobe nu te teme, Eu sunt cu tine și tu vei birui». Și s-a trezit Iacob, și a făcut piatra altar, a turnat pe ea untdelemn și a zis: «Cât de minunat este locul acesta. Aceasta nu e alta decât Casa Domnului, aceasta este poarta cerului». Aceasta! Biserica «Sfântul Nicolae» nu e altceva decât Casa Domnului, aceasta e poarta cerului!”, a spus IPS Mitropolit Andrei.
De asemenea, ierarhul a arătat și alte pasaje scripturistice în care se arată importanța lăcașurilor de cult, ca loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu.
IPS Mitropolit Andrei a amintit de lucrarea „Sacrul și profanul” a lui Mircea Eliade, precum și de unul dintre filmele regizorului Andrei Tarkovsky, în care, de asemenea, este sugestiv relevată importanța spațiului sacru, a lăcașului consacrat lui Dumnezeu, în viața oamenilor.
„Dacă pentru lumea întreagă este importantă biserica, pentru noi românii, biserica își are importanța ei pentru că este locul unde ne mântuim, dar, în același timp, de-a lungul sutelor de ani, Biserica a fost maica care ne-a adunat, care ne-a ajutat în vremuri de restriște”, a mai arătat ierarhul. Acesta a rememorat vremurile când era preot, în tinerețe, într-un cartier industrial din Turda și când oficia zilnic Sfânta Liturghie. „O bătrânică era nelipsită de la biserică în fiecare zi. Se și spovedea des. O dată a venit și mi-a spus: «Părinte, vreau să să mă spovedesc». «Dar acum două-trei zile te-ai spovedit, mătușă». «Da, dar acum e nevoie să mă spovedesc din nou». După ce s-a spovedit, mi-a spus: «Părinte, dumneata știi că eu am 86 de ani, și simt că mă cheamă Dumnezeu. Și nu-mi pare rău. Mi-am văzut copiii căsătoriți, și nepoții, și acum am îngrijit și de strănepoți. De un singur lucru îmi pare rău: că, după ce voi muri, nu voi mai putea veni la biserică». Dragostea mare a ei era Biserica. Și pentru noi, chiar dacă nu avem atâta zel, cea mai importantă locație de pe pământ este biserica”, a arătat IPS Mitropolit Andrei. „Biserica își are rolul ei pentru fiecare dintre noi și pentru tot neamul laolaltă. Creștinii noștri au râvna să ridice biserici, să le înfrumusețeze, să le repare, așa cum se întâmplă și în această localitate”, a concluzionat ierarhul.
La rândul său, PS Episcop Petroniu a mulțumit IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei pentru împreună slujire și a mulțumit, de asemenea, parohului Niculaie Revnic pentru întreaga activitate, în această zi fiind și ultima slujbă săvârșită de părintele Niculaie în calitate de paroh, acesta ajungând la vârsta pensionării. Tot cu această ocazie, PS Petroniu a prezentat credincioșilor Parohiei Șimișna pe noul lor paroh, părintele Claudiu Căprar.
Biserică târnosită în 1936
Ridicată între anii 1930-1936, biserica a fost târnosită de către vrednicul de pomenire episcop Nicolae Colan în anul 1936. Între anii 1944-1947, pe lângă această biserică a funcționat un schit de maici. După închiderea schitului, în micuța biserică nu s-a mai slujit decât la sărbătorile bisericești de peste săptămână, duminica și la sărbătorile mari, slujbele ținându-se în biserica mare a satului, ridicată între anii 1896-1906.
Începând cu anul 2008, prin purtarea de grijă a parohului Niculaie Revnic și prin vrednicia și devotamentul celor 220 de familii de vrednici credincioși, dar și a altor binefăcători, biserica a fost reparată capital, interiorul locașului de cult fiind repictat. De asemenea, exteriorul bisericii a fost tencuit, au fost făcute gardurile, amenajându-se, totodată, și curtea locașului de cult. Cu această ocazie, PS Episcop Petroniu a acordat lui Simion Cecan distincția „Crucea Sălăjană” pentru mireni, precum și diplome de apreciere pentru cei implicați în lucrările de refacere ale bisericii.
