În lumea noastră nerăbdătoare, așteptarea a ajuns să însemne o banală și tâmpă „expectanță”. În ziua sărbătorii Întâmpinării Domnului, ale cărei sensuri sunt reiterate imnic zi de zi, la fiecare Vecernie, prin cântarea dreptului Simeon, am putea regăsi așteptarea ca pregătire ferventă pentru o întâlnire absolută și întâmpinarea miracolului deplin al vieții: „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”.
Părintele Stăniloae traducea o minunată carte despre frescele mănăstirilor moldave, „Pământ cântând în imagini”, alcătuită de bunul său prieten catolic german Wilhem Nyssen din Köln.
Mai multe detalii în „Lumina de Duminică”.
