Aspazia Oţel Petrescu a fost condusă joi pe ultimul drum. Cea care a „mărturisit şi apărat Ortodoxia cu preţul libertăţii sale în timpul regimului comunist ateu”, după cum a numit-o Patriarhul Daniel, a fost înmormântată în cimitirul „Eternitatea” din Roman. Slujba a fost oficiată de IPS Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului.
Mesajul de condoleanțe din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost citit de părintele diacon Dumitru Bogdan Bădița, producător general Trinitas TV.
„După eliberarea din închisoare, doamna Aspazia Oțel Petrescu şi-a dedicat viaţa cinstirii şi pomenirii victimelor prigoanei comuniste, scrierile ei constituind o adevărată bibliografie a eroismului românesc mărturisitor. În aceste momente grele pentru toţi cei care au cunoscut-o şi au preţuit-o, adresăm un cuvânt părintesc de mângâiere sufletească şi îi încredinţăm de întreaga noastră compasiune”, se precizează în mesajul Preafericirii Sale.
După aceasta, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim a adresat un cuvânt de mângâiere familiei îndoliate, evidențiind frumusețea și profunzimea trăirii religioase a Aspaziei Petrescu.
Ierarhul a evidenţiat rolul „pilduitor, important și constructiv pentru viața și conștiința oamenilor din cetate” pe care l-a îndeplinit Aspazia Petrescu.
Cuvântările pline de însuflețire despre perioada carcerală a vieții sale, susținute cu prilejul Simpozioanelor și al altor manifestări culturale, au adus lumină și speranță în familiile celor ce au pierdut ființe dragi în perioada de tristă amintire pentru istoria acestui neam, și au fost de un real folos tinerilor care au putut afla astfel mărturii cutremurătoare trăite de un intelectual care a suferit încă din timpul școlii.
Înaltpreasfinţia Sa a reiterat faptul că Aspazia Petrescu a trăit o viață „în lumina lui Hristos pe care L-a avut Mângâiere și Povățuitor în clipele grele ale existenței sale, iar această prezență dumnezeiască a îmbărbătat-o și a înnobilat-o”.
„Cu Hristos în celulă”, a afirmat ierarhul, „suferința ei a fost o binecuvântare, iar chinurile îndurate i-au transfigurat chipul făcându-l asemănător celui al martirilor prin care Cel răstignit pe lemn a dat mărturie lumii”.
Experiența celor 14 ani petrecuți în zeghe a fost pentru ea o treaptă care a apropiat-o și mai mult de Dumnezeu și i-a descoperit adâncul de trăire autentică a luminii necreate și a dăruit-o trăirii în duh filocalic. Aici s-a regăsit pe sine și vocația de pelerin spre Dumnezeu.
Aspazia Oţel Petrescu s-a născut în 9 decembrie 1923 la Cernăuţi.
Între 1944-1948 urmează Facultatea de Litere şi Filosofie de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj. Între 1946-1948 a fost dactilografă la Centrul de Studii Transilvane. În data de 9 iulie 1948 este arestată şi condamnată la 10 ani de temniţă grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc.
La sfârşitul celor 10 ani de temniţă i s-a mărit pedeapsa cu 4 ani, fiind închisă la din nou la Mislea. În 1958 se stabileşte în oraşul Roman, iar în 1964 se căsătoreşte cu Ilie Alexandru Petrescu.
În 1977, i-a murit mama, iar 10 ani mai târziu, soțul. Din 1998, a rămas și fără frate. În perioada de după Revoluția din 1989, a participat fervent la comemorări ale martirilor din închisorile comuniste, fiind și unul dintre fondatorii sfântului paraclis de la Mislea.
În tot acest timp, Aspazia Oțel a scris și a publicat cărți care îi evidențiază talentul literar și calitatea sufletească de a-și trăi credința în Dumnezeu cu smerenie, bunătate și iubire pentru oameni.
Foto credit: Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului
