Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, își sărbătorește vineri ziua onomastică.
Sfântul Ciprian al Cartaginei
Sfântul Ciprian al Cartaginei, ocrotitorul spiritual al IPS Ciprian, a trăit în perioada persecuțiilor purtate împotriva creștinilor de împăratul Deciu. Sfântul Ciprian este cel care a introdus penitența, astfel încât creștinii care au renunțat la credință de teama persecuțiilor să poată fi reprimiți în rândul credincioșilor.
Copilăria și studiile
Ierarhul s-a născut în data de 19 aprilie 1965, în satul Suhuleț, comuna Tansa, județul Iași, primind la botez numele de Cezar. A urmat școala primară în satul natal, iar gimnaziul în comuna Ciocârlia de Jos, județul Constanța.
A susținut treapta I la Liceul de filologie – istorie „Mihai Eminescu” din Constanţa şi apoi a urmat Seminarul Teologic din Buzău (1982- 1987), pe care l-a absolvit ca şef de promoţie.
Între anii 1988 şi 1992 a studiat la Institutul Teologic, respectiv la Facultatea de Teologie din Bucureşti, fiind, de asemenea, şef de promoţie. Totodată, a urmat timp de un an cursurile Secţiei de Muzică Bizantină din cadrul Academiei de Muzică din Bucureşti.
Intrarea în monahism
A fost închinoviat la Mănăstirea Crasna, județul Prahova (Arhiepiscopia Bucureştilor) în februarie 1992. În 13 septembrie 1992 a fost tuns în monahism cu numele Ciprian, iar în ziua următoare (14 septembrie) a fost hirotonit ierodiacon de către episcopul-vicar patriarhal, Nifon Mihăiţă Ploieşteanul.
În perioada 1992-1998 a urmat studii de doctorat la Facultatea de Teologie din Tesalonic, Secţia istorică. Teza se intitulează „Arhiereii greci care au păstorit Mitropoliile Ungrovlahiei şi Moldovei din secolul al XIV-lea până în secolul ol XIX-lea ” și a fost publicată în limba greacă, la Editura Pounnaras din Tesalonic, în 1998.
Înaltpreasfinția Sa a continuat studiile de doctorat, specializarea Bizantinologie, la Institutul Ecumenic „San Nicola” din Bari, iar după întoarcerea în ţară, a îndeplinit următoarele misiunile de inspector eparhial în cadrul Administraţiei Patriarhale (1 noiembrie 1999 – 1 februarie 2002) și de la 1 februarie 2002, consilier patriarhal la Sectorul „Biserica şi Societatea”.
În 21 mai 2000 a fost hirotonit ieromonah de Arhiepiscopul Hristodulos al Atenei şi a toată Elada, fiind şi hirotesit protosinghel. Doi ani mai târziu, în 7 aprilie 2002, a fost hirotesit Arhimandrit şi i s-a conferit „Crucea Patriarhală”.
La recomandarea Patriarhului Teoctist Arăpaşu, Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a ales episcop-vicar patriarhal, cu titlul „Câmpineanul”, în 2 iulie 2002.
A fost hirotonit Arhiereu la 22 septembrie 2002, în Biserica „Sfântul Spiridon” – Nou din Bucureşti, de un sobor de ierarhi români şi greci, în frunte cu Patriarhul Teoctist.
Din 23 septembrie 2002 i s-au încredinţat spre coordonare următoarele Sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale: Relaţii externe bisericeşti, Învăţământ Teologic şi Biserica şi Societatea (până în 2010).
De asemenea, a condus Sectoarele Comunităţi Externe Bisericeşti şi Patrimoniu Cultural-Naţional Bisericesc, iar între anii 2009 şi 2013 a fost secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
A fost, totodată, membru la Conferinţa Panortodoxă Presinodală şi în Comisia Interortodoxă de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox (2008- 2012). În perioada 20-27 septembrie 2010 a fost delegatul Bisericii Ortodoxe Române (împreună cu Arhid. prof. dr. Ioan Ică jr.) la cea de a XII-a Sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox.
În data de 28 februarie 2013 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales în scaunul vacant de Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, iar la 10 martie 2013, a avut loc ceremonia de întronizare a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ciprian ca Arhiepiscop al Buzăului și Vrancei, prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.
Foto credit: Basilica.ro
