Într-un text publicat miercuri pe site-ul eparhiei, Arhiepiscopul Calinic al Sucevei și Rădăuților a explicat istoricul Sfintei Liturghii a Darurilor înainte sfințite și motivele pentru care este oficiată în Postul Mare.

Miercuri, în a treia zi a Postului Mare a fost oficiată prima Sfântă Liturghie a Darurilor înainte sfințite din această perioadă prepascală.

„Sfinţii Părinţi – în cadrul Sinodului de la Laodiceea (364-383) – au hotărât, prin Canoanele 49 şi 51, ca în Postul Sfintelor Paşti, în fiecare săptămână, de luni până vineri, să nu se mai săvârşească Sfânta Liturghie, iar pomenirea Sfinţilor Mucenici să nu se mai facă decât sâmbăta şi duminica, în cadrul Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, respectiv a Sfântului Vasile cel Mare”, a explicat Arhiepiscopul Calinic.

Din evlavia creștinilor care doreau să se împărtășească în timpul postului și în alte zile decât sâmbăta și duminica „în unele biserici s-a format obiceiul de a se păstra o parte din Darurile sfinţite în cadrul Sfintei Liturghii săvârşite sâmbăta sau duminica pentru împărtăşirea credincioşilor în celelalte zile de post, respectând astfel, pe de o parte, hotărârile Sinodului de la Laodiceea şi, pe de altă parte, rigurozitatea postului în zilele de miercuri şi vineri”.

Înaltpreasfinția Sa a evindențiat că „pentru ca ajunarea aspră din aceste zile să nu fie întreruptă, împărtăşirea avea loc seara, imediat după slujba Vecerniei. Dacă la început ritualul împărtăşirii în zilele aliturgice era foarte simplu, acesta s-a dezvoltat treptat, dobândind o solemnitate din ce în ce mai accentuată, slujba Vecerniei fiind unită cu anumite părţi din rânduiala Sfintei Liturghii”.

Origini

„Originea şi vechimea acestei Sfinte Liturghii nu pot fi stabilite cu certitudine. Este sigur că a apărut iniţial în Orient, fie în jurul Ierusalimului, fie în Siria, fie în Imperiul bizantin. Rânduiala ei s-a conturat în secolele V-VI, ulterior hotărârilor Sinodului de la Laodiceea. Ea este atestată pentru prima dată într-o cronică pascală de origine alexandrină, scrisă în 645”, a explicat ierarhul.

„Definitivarea tipicului Liturghiei Darurilor înainte sfinţite a avut loc în cursul secolului al VII-lea, deoarece Sinodul Trulan (692) consfinţea, prin Canonul 52, întrebuinţarea şi generalizarea ei. Astfel, Liturghia Darurilor urma să se săvârşească în toate zilele Postului Patruzecimii, afară de sâmbăta şi duminica şi de Buna-Vestire”.

Autori

Autorul primei forme a Liturghiei Darurilor nu este cunoscut: „Tradiţia bisericească o atribuie fie Sfântului Iacov, ruda Domnului şi primul episcop al Ierusalimului, fie Sfântului Petru, Sfântului Marcu, Sfântului Atanasie cel Mare sau Sfântului Vasile cel Mare, Sfântului Epifanie de Salamina ori Sfântului Gherman I, patriarhul Constantinopolului (secolul al VIII-lea)”.

„Tradiţia siriană consideră că ea a fost alcătuită de patriarhul Sever al Antiohiei (511-518), iar cea apuseană o atribuie Sfântului Ioan Damaschin”, a subliniat Arhiepiscopul Calinic.

„Însă majoritatea manuscriselor din secolul al XII-lea îl menţionează ca autor pe Sfântul Grigorie cel Mare, numit şi Dialogul, papă al Romei († 604), care a petrecut mult timp (578-584/585) în Orient, ca nunţiu papal – apocrisiarh al papei Pelagiu al III-lea la Constantinopol. Nu există însă niciun argument istoric în favoarea acestei ipoteze”.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic consideră că „este posibil ca această tradiţie să aibă la bază o eventuală contribuţie a Sfântului Grigorie Dialogul la sistematizarea în scris a Liturghiei Darurilor înainte sfinţite”.

„Cel mai probabil, întocmirea rânduielii Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite este o lucrare colectivă, ce stă sub semnul anonimatului, aşa cum apare şi în Canonul 52 al Sinodului Trulan și cum, de altfel, sunt şi celelalte Sfinte Liturghii care sunt atribuite Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur”.

Se ştie, a continuat ierarhul, „că aceasta din urmă este numită de însuşi Sfântul Ioan Gură de Aur ca fiind a Sfinţilor Apostoli, nume sub care era de altfel cunoscută în Antiohia vremii sale”.

Concluzii

„Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinţite este o rânduială intermediară între păstrarea Sfintelor Daruri peste an şi împărtăşirea zilnică pe care credincioşii o practicau în vechime. Aceasta ne încredinţează de faptul că întreg cultul creştin sau rânduiala liturgică a Bisericii are în centrul său pe Hristos cel Răstignit şi Înviat”, a concluzionat Înaltpreasfinția Sa.

Liturghia Darurilor înainte sfințite se oficiază doar în zilele de luni și până vineri din Postul Mare, afară de zilele aliturgice și sărbătoarea Bunei Vestiri.

Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților