Cuvântul „agheasma” în limba greacă înseamnă „apă sfințită”. Ca element fundamental al Creației, apa se folosește la spălarea și curățirea fizică, dar este asociată și lucrării de curățire spirituală, de îndepărtare a urmelor păcatului.
„În Biserică, într-adevăr, săvârșim două feluri de agheasmă: Agheasma Mare și Agheasma Mică. Agheasma Mică este cea curentă pe care o săvârșim ori de câte ori nu avem apă sfințită, iar Agheasma Mare o săvârșim în ziua de Bobotează. După cum arată rânduielile liturgice din cărțile de cult Agheasma Mare o săvârșim și în Ajunul Bobotezei. Diferența între ele se regăsește și în lungimea slujbei care se săvârșește, la Agheasma Mică slujba fiind mai scurtă pe când la Agheasma Mare este mai dezvoltată. De asemenea, efectele duhovnicești ale Aghesmei Mari sunt mai extinse decât ale Aghesmei Mici. Agheasma Mică este folosită pentru toate nevoile și trebuințele noastre”, a declarat pentru TRINITAS TV Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.
Agheasma mare se ia dimineața, pe nemâncate, înaintea anafurei iar atunci când credinciosul se împărtășește, după aceasta. Timpul când se consumă este din Ajunul Bobotezei, până la Odovania praznicului. Se poate lua Agheasmă Mare în situații speciale.
Potrivit tradiției, Agheasma mare este păstrată la loc de cinste în fiecare locuință.
