Fiecare prăznuire a uneia dintre tainicele lucrări mântuitoare împlinite de Dumnezeu cu noi se încununează prin săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii. Acest lucru se aplică în mod fundamental Liturghiei Praznicului Învierii Domnului – Împărăteasă și Doamnă, Praznic al praznicelor și Sărbătoare a sărbătorilor -, moartea și Învierea Domnului fiind la temelia poruncii mântuitoare date de Acesta Apostolilor în noaptea în care a fost vândut.
Atunci Hristos a luat pâine și, mulțumind, a frânt și a zis Apostolilor: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu Care se frânge pentru voi. Aceasta să faceți întru pomenirea Mea. Asemenea și paharul, după cină, zicând: Acest pahar este Legământul cel Nou, întru Sângele Meu. Aceasta să faceți, ori de câte ori veți bea, întru pomenirea Mea. Că, ori de câte ori, dacă veți mânca pâinea aceasta și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți, până când va veni. Iar acest cuvânt al Apostolului se reia în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, cu o „completare”: Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea, că, ori de câte ori veți mânca pâinea aceasta și veți bea paharul acesta, moartea Mea veți vesti, învierea Mea veți mărturisi.
Iată, așadar, felul în care la temelia Dumnezeieștii Liturghii stă, pe de o parte, porunca mântuitoare a Domnului și, pe de altă parte, pomenirea morții și învierii Sale, corelată (și chiar condiționată) de a mânca din Pâinea și a bea din Paharul împărtășirii cu Hristos, pentru a deveni vestitori ai morții Sale și mărturisitori ai învierii Sale, până când va veni.
Mai multe informații în săptămânalul Lumina de Duminică.
