Ieri, 21 septembrie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfințit pictura Catedralei Episcopale „Înălțarea Domnului” din Slobozia.
Evenimentul a fost precedat de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Întâistătătorul Bisericii noastre împreună cu un sobor de 14 ierarhi, membri ai Sfântului Sinod, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi. Au fost prezenți premierul României, autorități centrale, județene, locale, precum și numeroși credincioși din Episcopia Sloboziei și Călărașilor, informează Ziarul Lumina.
În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preafericirea Sa a subliniat importanța Sfintei Cruci în viața credincioșilor și a explicat ce înseamnă lepădarea de sine și asumarea liberă a crucii pe care orice om o are de purtat în această viață. „Evanghelia de astăzi vorbește nu de crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, ci de crucea fiecăruia dintre oameni. Hristos Domnul spune: «Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34). Vedem că Mântuitorul nu forțează pe nimeni și respectă libertatea și voința fiecărui om. Întrebarea însă este: ce înseamnă astăzi a se lepăda cineva de sine, a lua crucea sa și a urma lui Hristos? Într-o societate în care afirmarea de sine este idealul omului, nu negarea de sine, într-o societate în care suferinței i se găsește cu greu un sens, mulți oameni cad în deznădejde. Într-o societate în care fiecare urmează propria lui voie este foarte greu să înțelegem ce înseamnă a urma lui Hristos. Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi nu înseamnă o desființare a eului propriu, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului de a gândi, de a vorbi și de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existență egoist într-un mod de existență generos, trecerea de la o viață centrată pe eul propriu la o viață atentă la nevoile celor din jur și la descoperirea lui Hristos ca fiind centrul vieții noastre”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
„Hristos transformă crucea suferinței în scară de înviere”
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că în viața omului crucea se vede mai ales atunci când el trăiește o suferință îndelungată: „O copilărie fără părinți, o văduvie toată viața, o boală incurabilă, o umilire care nu a fost depășită, toate acestea pot fi o cruce grea de purtat în viață. De ce trebuie să-și asume omul crucea și să-L urmeze pe Hristos? Pentru că numai El poate transforma crucea suferinței în scară de înviere. El transformă suferința din interior în speranță. Crucea nu este doar simbolul suferinței, ci este și simbolul biruinței asupra suferinței, simbolul Învierii lui Hristos”.
Patriarhul Bisericii noastre a explicat faptul că pictura, ca veșmânt al unei biserici, este în primul rând o mărturisire permanentă a credinței ortodoxe, în al doilea rând pictura și icoanele ne cheamă la rugăciune, iar în al treilea rând, acestea sunt o podoabă, o frumusețe care trimit la frumusețea eternă din Împărăția lui Dumnezeu.
La final, Preafericirea Sa i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, pentru multa osteneală pe care a depus-o spre slava lui Dumnezeu și spre cinstea orașului Slobozia, prin înfrumusețarea Catedralei Episcopale și i-a oferit în semn de prețuire Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni” pentru ierarhi și o cruce de binecuvântare, iar pentru Catedrala Episcopală a oferit mai multe cărți de cult și cărți despre Sfinții Martiri Brâncoveni. De asemenea, Patriarhul României a oferit mai multe distincții patriarhale celor care au sprijinit această lucrare. Astfel, doi clerici au primit Crucea patriarhală, doi mireni au primit Ordinul „Sfântul Ștefan cel Mare”, iar alți doi, Ordinul „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.
La rândul său, Preasfințitul Părinte Vincențiu i-a oferit Preafericirii Sale un set patriarhal. Totodată, au fost lansate două monografii-album: Monografia Episcopiei Sloboziei și Călărașilor „1994 – 2014. Slujire și dăruire. Două decenii de slujire arhierească în Episcopia Sloboziei și Călărașilor”, în două volume, precum și Monografia „Așezăminte monahale din Episcopia Sloboziei și Călărașilor”, volume aniversare tipărite de Editura Episcopiei Sloboziei și Călărașilor.
Ierarhii care au participat
Din soborul de ierarhi au făcut parte: Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului; Înaltpreasfințitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului; Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului; Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor; Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei; Preasfințitul Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor; Preasfințitul Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului; Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților; Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii; Preasfințitul Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei; Preasfințitul Andrei Făgărășanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului; Preasfințitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei; Preasfințitul Ioachim Băcăoanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.
