La finele anului trecut, istoricul maramureșean Teofil Ivanciuc a descoperit unde se află bârnele seculare din care a fost construită fosta biserică de lemn din Rona de Sus, județul Maramureș. Aceasta este una din cele mai vechi biserici ale ucrainenilor din România.
Părintele Vicar Nicolae Lauruc a vizitat, împreună cu istoricul, șura de la Muzeul Satului din Sighet, care conține cele mai vechi bârne ale bisericii, și i-a înmânat acestuia o Diplomă de Onoare, în numele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
„Să rămână această descoperire un imbold puternic pentru părintele de la Rona de Sus, Cinar Yura, pentru locuitorii din Rona de Sus, pentru intelectualitatea de acolo, și pentru întregul Vicariat, în a prețui trecutul, cum spune și psalmistul în psalmul 101, «să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină»”, a spus părintele vicar.
„Să știe tinerii noștri că au o istorie foarte bogată. Să fie această zi și această descoperire spre bucuria Ronei de Sus, spre bucuria Vicariatului și spre slava lui Dumnezeu.”
Cu același prilej, Părintele Consilier Marius Lauruc a făcut un interviu cu istoricul despre această descoperire.
Istoricul a găsit o parte din lemnele fostei biserici sub forma unei șuri de grajd din apropierea bisericii din Rona. „În Maramureș avem o mulțime de biserici care au fost deconsacrate și lemnele lor folosite ba la construirea de case, ba la șuri cu grajduri, deci nu este nimic șocant în această situație”, a explicat Teofil Ivanciuc.
A doua șură, ajunsă la muzeu
„Al doilea grup de lemne a fost montat la casa parohială din Rona de Sus, sub forma unei alte șuri, iar această parte a lemnăriei nu se mai află acolo, la fața locului, ci în Muzeul Satului din Sighet.”
„Anul trecut, în 16 noiembrie, făcând o cercetare de teren, am ajuns la Slătioara și, întotdeauna când treceam prin Slătioara, treceam pe la grajdul cu șură, care este construit din lemnele vechii biserici din Slătioara”, a continuat istoricul.
„Proprietarul începuse lucrări masive, cu drujba secționa lemnele într-o veselie, spunând că el transformă grajdul într-o construcție mult mai arătoasă, pentru că este prea veche și urâtă și îi e rușine.”
Expertul l-a oprit pe localnic, a alertat autoritățile, iar prețioasele bârne au fost demontate din grajd și duse la Baia Mare în siguranță. Atunci, istoricul și-a amintit că citise într-o monografie că restul bisericuței s-ar afla la Rona de Sus. Proprietarul de acolo i-a spus că știa că grajdul lui era o fostă biserică, arătându-i o cruce inscripționată din interior.
Restul bârnelor au fost găsite, punând cap la cap mai multe indicii, în componența celei mai masive șuri de la Muzeul Satului din Sighet.
„Cheotoarea românească” la sud de Tisa
Faptul că nu s-a folosit la bârne îmbinarea „în coadă de rândunică”, ci una mai veche, „cheotoarea românească”, nimeni nu a sesizat că lemnul din șura de la Muzeul din Sighet e făcută din materialul unei biserici.
„Dată fiind această îmbinare simplă, care de obicei era folosită la casele oamenilor simpli sau la grajduri, nimeni nu s-a gândit că poate să fie îmbinare de biserică”, a explicat istoricul.
„Apropo, aceste îmbinări par să fie originale, de la șură; o parte dintre ele. Și celelalte au fost tăiate după același model. Dar, lumea nu știe, în Ucraina, în Maramureșul de Nord, există, în picioare, acum, trei biserici vechi, de secol XVI-XVII, XVII-XVIII, cu acest tip de îmbinare.”
„Deci, încă un motiv pentru care această biserică este unică și specială. Nu știu să mai existe undeva, în România, o biserică cu acest tip de cheotoare, care, dintr-un anumit punct de vedere, pare simplă, dar este mult mai deosebită, pentru că, iată, face legătura între casă și biserică”, a subliniat Teofil Ivanciuc.
Expertul a mai vorbit despre dimensiunea și datarea dendrocronologică a lemnelor de la șura din Muzeul Satului, care conține bârnele bisericii de la Rona de Sus.
„Dacă mergem să vedem bârnele celor mai vechi biserici, cum ar fi altarul bisericii din Cornești, care este datat ferm 1515, sau altele, vom vedea, de cele mai multe ori, că bârnele au 80 de inele, 60 de inele, 100 de inele”, a spus Teofil Ivanciuc.
„Ei bine, la Rona există cred că 10 sau 12 bârne care au peste 200 de ani și este una de 282 de ani, deci 282 de inele. Asta sunt aproape sigur că nu mai există nicăieri în România. E ceva fabulos.”
Citește interviul integral aici.
Vicariatul Ortodox Ucrainean este o unitate administrativ-teritorială dependentă canonic de Patriarhia Română și dedicată credincioșilor ortodocși ucraineni care locuiesc în România.
Aceştia participă la slujbe oficiate în limba maternă de preoți ucraineni sau vorbitori de limba ucraineană. În prezent, Vicariatul are sediul la Sighetu Marmației, județul Maramureș.
Sursa foto: Binevestitorul.com
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
