Un sigiliu personal din plumb al împărătesei bizantine Irina Comnena Doukaina Laskarina a fost descoperit recent la Perperikon, în sudul Bulgariei.
Piesa, datată în secolul al 13-lea, o înfățișează pe suverană pe una dintre fețe, iar pe cealaltă îl prezintă pe Mântuitorul Hristos în rara reprezentare iconografică „Lytrotes” – „Răscumpărătorul”.
Descoperirea a fost anunțată de prof. Nikolay Ovcharov, directorul cercetărilor arheologice, iar inscripția de pe piesă a fost identificată de specialistul în sigilografie Dimitar Stoimenov.
Potrivit cercetătorilor, sigiliul este cu atât mai important cu cât reprezintă singurul exemplar cunoscut al Irinei. Celelalte exemplare cunoscute se află în colecții precum cele ale Ermitajului din Sankt Petersburg și Dumbarton Oaks din Washington.
O piesă unică
Pe una dintre fețele sigiliului, Irina este reprezentată în picioare, pe un podium oval, purtând coroana imperială și veșmântul ceremonial și ținând un sceptru. Inscripția o identifică drept „Irina Komnena, prea evlavioasa Augusta”.
Cealaltă parte a piesei prezintă o imagine rar întâlnită în sigilografia bizantină. Hristos este reprezentat frontal, în picioare, cu aureolă cruciformă, binecuvântând cu o mână și ținând Evanghelia în cealaltă. Tipul iconografic este cunoscut sub numele de Lytrotes – „Răscumpărătorul”.
În analiza publicată în ziarul bulgar Trud, Nikolay Ovcharov subliniază caracterul neobișnuit al descoperirii: „De această dată însă nu este vorba despre un împărat, ci despre o împărăteasă”. Arheologul notează că sigiliul aparține „uneia dintre marile femei din istoria Bizanțului — nepoată, fiică, soție și mamă de împărați”.
Piesa este păstrată într-o stare foarte bună, iar combinația dintre reprezentarea imperială a Irinei și imaginea lui Hristos oferă indicii importante despre natura documentului pe care l-a autentificat. Scrisoarea propriu-zisă nu s-a păstrat, însă obiectul folosit pentru sigilarea ei a rămas în pământ aproape opt secole.
Irina și politica Imperiului de la Niceea
Irina Laskarina a fost soția împăratului Ioan al III-lea Vatatzes, conducătorul Imperiului de Niceea, și mama viitorului împărat Theodor al II-lea Laskaris. Prin legăturile sale de familie, se afla în centrul uneia dintre cele mai importante dinastii bizantine din perioada de după cucerirea Constantinopolului de către cruciați, în 1204.
Prof. Nikolay Ovcharov îl citează pe cronicarul bizantin George Akropolites, potrivit căruia împărăteasa „avea un caracter curajos și se purta cu toți cu măreție imperială”. Totodată, suverana este descrisă drept „o femeie înțeleaptă, pricepută în guvernare și care demonstra o adevărată măreție imperială”.
Rolul ei politic a devenit deosebit de important în anii 1230, când Imperiul de Niceea și Țaratul Bulgar încercau să ajungă la o înțelegere într-un context dominat de rivalități între marile puteri ale Balcanilor. După victoria țarului Ioan Asan al II-lea asupra lui Theodor Comnenul Doukas la Klokotnița, în 1230, alianța dintre cele două state a devenit o miză diplomatică majoră.
În aceste circumstanțe, au fost negociate atât căsătoria dintre Theodor Laskaris, fiul Irinei, și Elena Asanina, fiica țarului bulgar, cât și recunoașterea Patriarhiei Bulgare. Cele două familii imperiale și țariste au fost astfel legate printr-o alianță care avea atât o dimensiune politică, cât și una ecleziastică.
Ce mesaj a trimis împărăteasa la Perperikon?
Descoperirea sigiliului ridică o întrebare la care arheologii nu pot răspunde deocamdată: Ce conținea documentul trimis de Irina către Perperikon? Orașul era, în secolul al 13-lea, o fortăreață strategică ce controla regiunea Achridos, în zona munților Rodopi, aflată la granița dintre Bulgaria și teritoriile bizantine.
În analiza sa, Ovcharov ia în calcul posibilitatea ca mesajul să fi avut legătură cu negocierile privind statutul Bisericii Bulgare. Perperikon avea și o importantă dimensiune eclezială, un episcop fiind atestat în această zonă încă din Antichitatea târzie.
O altă ipoteză vizează direct alianța dinastică dintre cele două familii conducătoare: „Poate că scrisoarea se referea la căsătoria copiilor celor două familii regale și solicita sprijinul sau colaborarea autorităților locale din Perperikon”.
„Istoria nu ne oferă deocamdată răspunsul cu privire la motivul exact al corespondenței”, a explicat arheologul bulgar. Este cert că documentul a purtat autoritatea personală a unei împărătese aflate în centrul diplomației bizantino-bulgare într-unul dintre momentele decisive ale secolului al 13-lea.
Legăturile dintre Bulgaria și puterile medievale
Sigiliul împărătesei Irina se adaugă unei serii de descoperiri care reflectă importanța politică a vechiului oraș din Rodopii de Est.
În campaniile arheologice anterioare au fost identificate sigilii asociate unor împărați bizantini precum Anastasios I, Constantin al IX-lea Monomahul și Andronic al II-lea Paleologul, precum și un sigiliu de aur al țarului bulgar Ioan Alexandru.
Pentru prof. Nikolay Ovcharov aceste artefacte arată că Perperikon nu a fost doar o fortificație regională, ci un punct conectat la rețelele politice și administrative ale marilor puteri medievale.
Descoperirea oferă însă o perspectivă aparte, deoarece documentează prezența indirectă a unei femei care ocupa un loc important în conducerea Imperiului de Niceea. Scrisoarea pe care aceasta a trimis-o s-a pierdut, însă sigiliul a rămas.
„Un lucru este însă sigur: documentul conținea ordine sau instrucțiuni importante ale împărătesei Irina, iar sigiliul ei personal a ajuns la Perperikon într-unul dintre cele mai importante momente diplomatice din istoria Balcanilor medievali”, conchide arheologul în analiza sa.
Foto credit: Bulgarian News Agency
