Vineri s-au împlinit 85 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, unul dintre cei mai reprezentativi clerici din provincie în perioada interbelică.
S-a născut în data de 14 aprilie 1861 în localitatea Lozova, județul Lăpușna (azi în Republica Moldova), într-o familie de preot. După absolvirea Seminarului Teologic din Chișinău, a fost pentru scurt timp ca pedagog, iar apoi a fost numit paroh al bisericii cu hramul Sfântul Cneaz Alexandru Nevski din Călărași-Sat.
Hirotonit diacon în ianuarie 1886 și preot la începutul lunii februarie a aceluiași an, a slujit neîntrerupt timp de 54 de ani în aceeași parohie. Împreună cu soția sa, Elena, a crescut doi copii înfiați, Vsevolod și Margareta.
În perioada 1917–1918, Congresul Eparhial de la Chișinău l-a desemnat reprezentant al Bisericii în Sfatul Țării, organismul legislativ care a hotărât destinul Basarabiei.
În 27 martie 1918, s-a numărat printre cei care au votat unirea Basarabiei cu România. După înfăptuirea Marii Uniri, a făcut parte din Comitetul de unificare al Bisericilor din România Mare, contribuind la integrarea vieții bisericești din provinciile unite.
Alături de oameni în timpul ocupației sovietice
După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în iunie 1940, a ales să rămână în mijlocul comunității pe care o păstorea, deși familia sa s-a refugiat peste Prut.
În data de 31 august 1940, în timp ce săvârșea Sfânta Liturghie în biserica din Călărași, agenții NKVD au venit să îl aresteze. Preotul a cerut să i se îngăduie să termine slujba, după care s-a prezentat de bunăvoie în fața autorităților.
Anchetat pentru pretinsă activitate contrarevoluționară, a mărturisit că nu împărtășea ideologia bolșevică și că românii din Basarabia fuseseră lipsiți, înainte de Unire, de dreptul de a-și folosi limba maternă în școală și în cult. În timpul detenției a fost supus unor torturi fizice și psihice.
În iunie 1941 a fost deportat în închisoarea din Kazan (azi în Federația Rusă). Slăbit de suferințele îndurate în timpul anchetei, a trecut la Domnul în data de 7 august 1941, la vârsta de 80 de ani.
A fost cinstit de Biserică drept martir al lui Hristos, fiind canonizat în anul 2024 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Proclamarea generală a canonizării a avut loc în ziua de 4 februarie 2025, cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, iar proclamarea locală s-a desfășurat în 3 august 2025, la Chișinău.
Foto credit: Doxologia
