Luni s-au împlinit 34 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Constantin Virgil Gheorghiu, scriitor și jurnalist, apoi preot în exil, și autorul romanului Ora 25 – una dintre scrierile marcante despre condiția umană în secolul XX, alături de Minunata lume nouă de Aldous Huxley, Procesul de Franz Kafka și 1984 de George Orwell.
S-a născut în 15 septembrie 1916, la Valea Albă – Războieni, în județul Neamț. Bunicul și tatăl său au fost preoți la Războieni, iar mama sa, Maria Scobai, provenea tot dintr-o familie de preoți.
A studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău și la Liceul Militar Regal din Cernăuți, apoi a venit la București, unde a ajuns secretarul ziaristului Nicolae Crevedia. În 1937 a debutat cu volumul de poezie „Viața de toate zilele a poetului”, apărut la Editura Cartea Românească. Următorul volum de poeme, „Caligrafie pe zăpadă” (1940), i-a adus Premiul Scriitorilor Tineri.
A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1936-1940), iar în 1941 a fost corespondent de război pe frontul din Basarabia, experiență concretizată în volumele de reportaje de război „Ard malurile Nistrului”, „Cu submarinul la Sevastopol” și „Am luptat în Crimeea”.
Prigonit și de germanofili, și de Aliați
După o perioadă în care s-a regăsit pe lista neagră a guvernului legionar de la București – pentru poemul manifest scris după asasinarea lui Armand Călinescu și pentru că era căsătorit cu o evreică – sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial l-a surprins ca atașat de presă la legația României de la Zagreb.
Timp de un an, a fost reținut în lagăre din Austria și Germania, pentru că fusese „diplomat dintr-o țară inamică” sau considerat „germanofil” de Forțele Aliate învingătoare. În 1947, s-a reunit cu soția și s-a stabilit la Heidelberg, unde s-a înscris la Facultatea de Teologie.
Consacrarea
A urmat publicarea, în 1950, a romanului care avea să-l consacre definitiv, Ora 25, ecranizat în 1967 cu Anthony Quinn în rolul principal.
„N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele Dumitale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările”, i-a spus Mircea Eliade.
„Cultura noastră, Lucian, a dispărut. Ea avea trei calități: iubea și respecta frumosul – obicei învățat de la greci; iubea și respecta dreptul – obicei învățat de la romani; iubea și respecta omul – obicei pe care l-a învățat greu și foarte târziu, de la creștinism”, afirmă un personaj al cărții.
„Numai prin respectarea acestor trei mari simboluri, Omul, Frumosul și Dreptul, a devenit cultura noastră occidentală ceea ce a fost. Și acum pierde cea mai importantă moștenire: respectul și dreptatea pentru om.”
Un cleric scriitor la Paris
În data de 23 mai 1963, Constantin-Virgil Gheorghiu a fost hirotonit preot la Catedrala Ortodoxă Română „Sf. Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris, iar în 1966 a fost înălțat la rangul de iconom stavrofor de Patriarhul României Iustinian Marina. În 1970, a primit rangul de protoprezbiter al Patriarhiei din Constantinopol.
A continuat să scrie romane, scrieri teologice și memorii. S-a mutat la Domnul la Paris și este înmormântat în cimitirul parizian Passy. Văduva lui, avocata Ecaterina Burbea Gheorghiu, a donat opera lui literară Academiei Române.
„Virgil Gheorghiu deplânge cultura occidentală, care, în ciuda dezvoltării ei, își uită originea – greacă, romană și creștină –, și, în consecință, fără să sesizeze, își începe procesul de autodistrugere”, scrie Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului. „Se transformă în sistem și ideologie.”
Poezia ca act existențial
Acest scriitor „opune omului hipertehnicizat pe omul-poet, poetic nu doar ca simplu atribut, ci ca metodologie de viață”, mai remarcă ierarhul. „De fapt, în opinia sa, Dumnezeu Însuși este poetic și creația este pur și simplu lirică.”
„Pentru ca omul să trăiască și, pe deasupra, să fie/devină ortodox, trebuie să fie poet – să aibă inimă nouă și vorbire nouă –, adică să se așeze în mijlocul lumii, în inima lumii, să simtă mișcarea ei și să aibă o viziune integrală, participativă. Trebuie să simtă și să îl doară.”
În epilogul romanului Cravașa, Virgil Gheorghiu scria:
„În curând, poetul va dispărea din natură, la fel ca viermele de mătase care își dizolvă propriile aripi, picioarele, inima, trupul de fluture, ca să facă mătase. Poate că vom fi ultimii poeți călcați în picioare de mase. Mâine nu vor mai fi poeți călcați în picioare de mulțime. Nici la Paris, nici la București. Pentru că nu vor mai fi poeți. Niciunul. Și nici poezie nu va mai fi.”
Surse: Ziarul Lumina; Doxologia.ro; România Literară
Sursa foto: Radio Renașterea
